„Un glonţ pentru Julieta”, un thriller poliţist scris de braşoveanca Tony Mott

Scriitoarea braşoveană Tony Mott, presudonimul Antonetei Galeş, Director of Communications and Organisational Development al Selgros România, a lansat sâmbătă, la Braşov, un nou volum poliţist – „Un glonţ pentru Julieta”. Acesta este urmarea cărţii „Julieta avea un pistol” lansat în urmă cu doi ani.  „În primul roman al seriei Julieta mai multe echipe de medici din diferite ţări concurează pe ultima sută de metri pentru a ieşi primii cu o descoperire importantă în cardiologie. Miza foarte mare aduce în scenă spioni, mită, crime, atentate, anchete. «Un glonţ pentru Julieta” , al doilea roman al thriller-ului medical, scoate la iveală artizanii şi îi demască pe criminali», spune Tony.
„La momentul la care am început «Julieta avea un pistol» nu mi-a fost foarte clar că va fi o serie. Abia după ce mi-am dat seama cât de vast este domeniul cercetărilor medicale, cât de interesant este pentru mine, cât de tare mă preocupă, mi-am dat seama că voi continua. Seria este un thriller medical şi toate volumele vor avea ca element central o anumită temă de cercetare care poate că este deja un subiect într-un anumit laborator din lume”, a mai spus scriitoarea braşoveană.
Pseudonimul este o combinaţie între numele de fată al mamei şi numele cu care i se adresează cei apropiaţi. „Aveam nevoie de un pseudonim care să mă reprezinte. Tony îmi spun toţi cei apropiaţi, iar Mott este numele de fată al mamei mele. Am vrut să fac asta şi în memoria bunicului meu de care am fost foarte apropiată”.
Tony şi-a lansat prima carte în 2008, după care a urmat un volum de poezii. După care a trecut la literatură poliţistă. „Dacă mă întrebi de ce respir, nu ţi-aş putea răspunde, e ceva ce nu controlez. Aşa e şi cu scrisul. Habar n-am de ce o fac, ştiu doar că nu pot altfel. S-au spus şi s-au scris multe poveşti, e posibil să nu fie neapărată nevoie şi de ale mele, doar că scrisul face parte din modul în care mă exprim eu, aşa sunt eu vie. Îmi plac mult poveştile. Sunt modul prin care ne raportăm la lume. Transpunem în poveste întâmplările din jurul nostru într-o încercare de a da logică şi sens. Eu sunt o persoană atentă la ceea ce se întâmplă în jur, aflu istorii de viaţă, apoi mă întreb ”ce-ar fi dacă” şi ajung să transform povestea şi apoi s-o dau înapoi, împărtăşind-o şi altora. Cărţile mele sunt în acelaşi timp romane poliţiste, romane urbane, romane de dragoste, romane de spionaj … sunt construcţii de descifrat. Mie îmi place să-mi provoc cititorii să-şi pună întrebări, să găsească soluţii, să caute răspunsuri. E un exerciţiu de imaginaţie”, spune braşoveanca.