Un eveniment informal

Literatura s-a democratizat, după Revoluție. Dacă înainte de decembrie 1989, privilegiul de a-ți vedea o carte tipărită ținea de un cumul întreg de condiții între care valoarea opului nu se află chiar pe primul loc (uneori dimpotrivă!), de vreo două decenii încoace aproape oricine știe să țină un pix sau un stilou în mână are dreptul – stipulat în Constituție, prin libertatea de exprimare – să acceadă la calitatea de scriitor. Așa se facă că breasla respectivă s-a umplut de reprezentanți care-și trec cu mândrie calitatea pe cartea de vizită, iar cantitatea de cărți tipărite este tot mai invers proporțională cu dorința și putința de a citi, a tot mai multor persoane alfabetizate, dar copleșite de lupta pentru traiul de fiecare zi. În această mare cenușie de maculatură, cărțile valoroase sunt tot mai rare, iar evenimentele lansării lor se pierd în noianul de „evenimente” menite să mai dea un pic de lustru personalităților de duzină, sau să să scoată în față locații anonime. În fața acestor condiții neonorante, adevărații, autenticii creatori au început să caute modalități și locații neconvenționale pentru a-și pune în circulație operele, în compania unor la fel de autentici iubitori ai cărții. Un astfel de eveniment a avut loc deunăzi, la o „ceainărie” modestă, dar pitorească, de pe strada ce poartă numele fondatorului „Universului” – Luigi Cazzavillan. Nu știu dacă acest amănunt a cântărit sau nu în opțiunea lui Stelian Țurlea, autorul proaspătului volum intitulat „50 de ani”. Dar s-a potrivit de minune. Pentru că, la umbra nucului din grădina ceainăriei s-au așezat, deoparte, trei critici cu autoritate și prestigiu – Alex. Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu și Daniel Cristea Enache - iar de cealaltă, vreo două duzini de „fani” ai autorului, dintre cei care nu i-au ratat nici una dintre cărțile scrise „înainte” și „după”. Cei trei exegeți au demonstrat nu doar că îi leagă un sentiment de înaltă prietenie intelectuală față de autor, dar și un pătrunzător spirit analitic ce le-a permis să pună, cu succes, ultima carte, în contextul întregii opere a lui Stelian Țurlea. Pentru că acesta are ceea ce doar puțini au: o operă. Coerentă, originală în abordare, pătrunsă de un acut spirit al înțelegerii istoriei. Pentru mine personal, evenimentul organizat de Stelian Țurlea rămâne unul valoros și pentru că, dincolo de romancier, sentimentele mele de respect și apreciere vizează jurnalistul de excepție care a reușit să rămână acesta de-a lungul a două epoci istorice distincte. Ziaristul de la „Lumea” a continuat să producă analiză de substanță și în calitățile de coordonator al celor mai importante rubrici informative ale unor posturi de televiziune („Observator” și „Știrile PRO TV”), dar și ale unicului ziar de cultură autentică rămas pe piață (Ziarul de Duminică). Văd, cu toată sinceritatea, în Stelian Țurlea rezultatul complex a două epoci istorice peste care și-au pus amprenta talentul și spiritul analitic. Lucru care nu li s-a întâmplat prea multora din această generație...