Un dezastru anunțat

De la o vreme, nu există ploaie care să nu aibă urmări greu de prevăzut – de la izolarea unor comunități până la distrugerea lor. Anul acesta se părea că scăpasem, dar a venit acest final de iulie care a confirmat trendul ultimilor ani: țara este complet descoperită în fața unor fenomene meteorologice pe care le-am putea cataloga drept obișnuite, curente. Ce s-a întâmplat în ultimele zile are un numitor comun: fără gospodării și fără agoniseala de-o viață au rămas oamenii din zonele din nordul țării. Acolo s-a produs cea mai gravă și mai innacceptabilă formă de autodistrugere: pădurile de pe versanții muntoși au fost pur și simplu nimicite. Cu toporul, cu drujba, cu caii, cu tractorul. Sub ochii sau cu complicitatea autorităților, sute de mii de hectare de pădure au devenit un soi de deșert, unde vor trebui zeci de ani pentru ca o nouă pădure să se ridice și să pună la adăpost viața de fiecare zi a locuitorilor. Defrișarea sălbatică nu a slăbit doar solul, lăsând cale liberă torentelor și șuvoaielor, dar a modificat pur și simplu clima. Din această cauză fenomenele au devenit extreme, asemănându-se tot mai mult cu vijeliile din zonele tropicale. Iar rezultatele se văd cu ochiul liber. În fiecare primăvară, vară, toamnă, guvernanții se încalță cu cizme de cauciuc și vizitează locul calamităților, fluierând a pagubă. Ajutoarele nu rezolvă mai nimic, pentru că viitoarea ploaie nu va face altceva decât să măture din nou ceea ce oamenii au reușit să încropească în scurtul răgaz lăsat de natură. Este aproape o pedeapsă divină care lovește, fără discernământ, și pe cel care s-a alăturat cu toporul din dotare hoților de lemne, bucurându-se de un câștig iluzoriu, și pe cel care n-a participat la distrugere, dar nu a făcut nimic să o împiedice. Așezări care au supraviețuit mii de ani, datorită echilibrului relativ realizat între natură și om, se văd acum confruntate cu imposibilitatea de a-și mai continua existența. Răul făcut în doar câțiva ani va necesita decenii ca să fie reparat, dacă se vor lua cât mai urgent măsurile de fond necesare. Dar acestea întârzie, blocate de cu totul alte priorități ale unor autorități care pun, sistematic, interesul de grup sau de partid deasupra celui național.