Un cutremur aşteptat

Cutremurele mari, de intensitate, sunt de regulă anunţate de altele mai mici. În viaţa noastră politică, tot ceea ce se întâmplă de vreo câteva luni încoace are rolul să prefaţeze marele cutremur, cel care va clătina din temelii edificiul politic înălţat de la Revoluţie încoace pe fundamente şubrede. Vârful de intensitate este marcat de dezvăluirile şi revelaţiile legate de conexiunile dintre politică, afaceri şi servicii secrete. Este pentru prima dată când agenţiile de informaţii intră în sarabanda declanşată de acţiunile justiţiei.
Ultima dată când a avut loc o veritabilă destructurare a informaţiilor a fost după 1978, după defecţiunea lui Pacepa. Atunci, retragerea tuturor reţelelor din străinătate şi licenţierile din interior au produs statului pagube care au fost comparate cu cele din urma cutremurului de cu un an înainte. Practic, Securitatea – internă şi externă – nu şi-au mai revenit de pe urma acestui episod nici până la Revoluţie. Revoluţia însăşi n-a produs mari schimbări în structuri. Au fost eliminaţi şefii compromişi, au fost desfiinţate anumite structuri represive, dar aparatul a rămas în linii mari acelaşi. În cei 25 de ani care au trecut, personalul a cunoscut doar un transfer de abilităţi de la o generaţie la alta. Nu există încă una “virgină”, care să nu fie agăţată în vechiul regim. Treptat, s-au instalat noi reflexe şi s-au acumulat alte modalităţi de comunicare cu exteriorul. Relaţiile la vârf cu clasa politică au rămas apanajul câtorva dintre ofiţerii cu funcţii înalte care alcătuiau platforma tehnică a instituţiilor. După Măgureanu, controlul a început să fie preluat de către aceştia, directorului civil fiindu-i rezervată funcţia onorifică de reprezentare. La adăpostul directorilor, adjuncţii şi ceilalţi şefi au desfăşurat o activitate intensă de integrare în dispozitivele politice şi de afaceri, cărora le-au asigurat imunitate sau protecţie. Recentele anchete ale DNA – considerată nu fără motiv a fi “braţul” înarmat al instituţiei(lor) - au depăşit liniile de demarcaţie trasate şi au început să lovească în cei care erau consideraţi a fi sub protecţie. De aici şi scandalul declanşat în ultimele zile de denunţurile Elenei Udrea la adresa directorului adjunct Coldea.

Cine-şi imaginează că Udrea fabulează se înşeală. Ea ştie multe pentru că a avut acces direct la informaţii prin intermediul lui Traian Băsescu, în principal, şi prin legăturile pe care şi le-a creat singură, în particular. Cine crede că ea chiar nu ştia de ce se duce fostul soţ sâmbătă şi duminica la SRI este chiar naiv. “Frăţia” dintre ea şi Coldea s-a rupt în momentul în care acesta i-a pus pe urme “potera” la Paris şi a declanşat scandalul care nu poate fi despărţit de lupta de interese dintre cele două instituţii (SRI şi DIICOT) în mănoasa afacere a retrocedărilor care a hrănit multe guri. Dacă politica mai are vâna necesară, ancheta anunţată la SRI ar trebui să dezvăluie toate aceste conexiuni oneroase şi să dea semnalul curăţeniei. Într-un fel, semnalul l-a dat chiar preşedintele Iohannis, a cărui decizie de a-l demite pe Maior nu poate fi separată de anumite semnale primite de acesta din exterior, unde susţinerea în continuare a acestuia pentru un proiect politic a ajuns să fie considerată inoportună, pe fondul acutizării fenomenului de destructurare a reţelelor politico-financiare cu protecţie informativă.

Repet: foarte probabil, vom fi martorii unui nou cutremur, din ale cărui ruine ar putea să se extragă modelul de organizare al complexului de tip mafiot care a guvernat ţara, pentru a fi analizat şi demontat.