Un braşovean a investit 35.000 de euro într-o microberărie

Antreprenorul braşovean George Munteanu, cu activităţi în domeniul energiei regenerabile, a investit 35.000 de euro în cea mai nouă berărie din oraş. „Am plecat pe ideea unei microfabrici de bere, dar mai apoi am transformat-o într-o berărie, unde oamenii pot să vină şi să vadă cum se prepară berea sau chiar să şi-o facă singuri”, a explicat Munteanu. Tânărul braşovean a explicat că ideea i-a venit după ce a văzut mai multe astfel de localuri în Austria, Elveţia sau Germania, după care a participat chiar la un workshop de fabricare a berii în Elveţia. „Acolo veneau numai angajaţi din conducerea multinaţionalelor sau avocaţi, oameni care încercau să scape de stress-ul zilnic descoperindu-şi un nou hobby”.
Berea produsă în „Berăria privată” poartă marca Indian Pale Ale. „Este o bere englezească la origini, puţin amăruie. Ea se producea în Anglia, dar era trimisă în India, conţinutul mai mare de alcool făcând ca berea să nu se strice”, explică antreprenorul.
Capacitatea de producţie a microberăriei este de 100 de litri pe zi. „Ne gândim chiar să invităm braşovenii să îşi sărbătorească zilele de naştere aici şi să îşi producă singuri berea”.
Numele berăriei vine de la „Privat Brauerei”, care s-ar traduce prin „berăria privată a oamenilor” din Germania. Antreprenorul a preluat şi procesul vechi de producţie a berii.

Foto: Instalaţiile şi materia primă

Istoria berii IPA (Indian Pale Ale)
Povestea acestui tip de bere începe pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când britanicii încercau să găsească o cale de a oferi preţioasa bere produsă în Anglia coloniilor din India, dar şi marinarilor care călătoreau aproape 3 luni pe mare, din Londra spre Bombay sau Calcutta.
În acele timpuri, toată berea produsă în lume avea culoare închisă şi era dulce. La fel şi cea a berarilor londonezi. Problema era că această bere nu se împăca bine cu voiajul lung, temperaturile ridicate şi agitaţia mării. Producătorii au încercat să trimită butoaie cu bere punându-le cât mai jos în cală, astfel încât să le ferească de schimbările de temperatură, dar ele tot ajungeau „răsuflate” şi acrite. Cât despre produs bere în India, nici nu încăpea vorba. Clima nu era prietenoasă.
Salvarea a venit din partea berarului Hodgson, în 1790. El şi-a dat seama că o bere mai puternic alcoolizată nu se strică la fel de uşor, iar folosirea intensă a hameiului îi conferă rezistenţă pentru perioade îndelungate. A făcut reţeta astfel, şi aşa a apărut prima bere care probabil era puţin mai deschisă la culoare şi, în mod şocant, era amară. Pe timpul voiajului către India, chiar a mai adăugat hamei proaspăt în butoaie. Când ajungea, berea era licitată şi apoi îmbuteliată în sticle. Stilul acesta de bere s-a potrivit perfect climatului călduros din India. Hodgson a deţinut monopolul exportului de bere în India şi datorită unor practici comerciale mai puţin etice.
Însă, în 1824, un berar din Burton-on-Trent se încumetă să producă o bere după reţeta lui Hodgson şi sa o exporte în India. Berea nouă are succes imediat. Acesta este unul din primele momente în care berarii îşi dau seama de importanţa sursei de apă. Deoarece apa din Burton este mai bogată în sulfuri, comparativ cu cea din Londra, berea produsă aici este mai deschisă la culoare, mai amară şi cu un gust mai bogat.
Mulţi ani, acest tip de bere s-a vândut numai la export. Englezii au ajuns să bea IPA doar atunci când un vas plin de bere ce pleca spre India a fost prins într-o furtună şi a naufragiat pe coastă, lângă Liverpool. Marfa a fost scoasă la licitaţie şi vândută în Anglia. Berea a fost primită bine, a devenit un succes şi pe continent, şi a început să fie exportată în mai multe ţări, inclusiv SUA.
IPA şi-a pierdut puţin din personalitate la sfârşitul secolului 19, când sistemul de taxare din Anglia a făcut aproape imposibilă producerea şi vânzarea berilor puternic alcoolizate. Noroc cu berarii americani care au revitalizat stilul după 1980, l-au perfecţionat, dezvoltat şi promovat din nou în toată lumea.