Ultimul Joc strămoşesc al Junilor de peste an, la Crucea Dreptăţii

Tinerii din Şchei au ieşit, ieri la Joc. Organizat de Societatea Junilor Dorobanţi, Jocul strămoşesc de la Crucea Dreptăţii este ultimul organizat în acest an, după cel de la Varişte, organizat de Junii Bătrâni, de la Crucea Muşicoiului, organizat de Junii Curcani, şi după cel al tinerilor din Cacova., după cum a precizat Florin Aurelian Nistor, June Dorobanţ. Potrivit acestuia, „jocul îşi are sorgintea în vechiul sat al Şcheiului”. „Practic, este un protocol social, unde băieţii şi fetele au ocazia în public, în văzul părinţilor, să-şi manifeste iubirea faţă de tradiţii, dar şi sentimentele lor, unii faţă de ceilalţi. Acest joc este ultimul din calendarul de pe anul acesta, acum se încheie activitatea Jocurilor”, a explicat Junele.
Ca şi la celelalte Jocuri, evenimentul începe cu Hora Junilor, din Piaţa Unirii, de dimineaţă. Aici, tinerii, împreună cu fetele, joacă Hora şi îşi demonstrează îndemânarea în aruncarea şi prinderea buzduganului. Apoi, după-amiază, tinerii, îmbrăcaţi în frumoasele lor veşminte, urcă la Crucea Dreptăţii şi joacă din nou Hora Junilor, după care, coboară în Şchei şi aduc fetele la joc. Jocul strămoşesc reprezintă una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase tradiţii din Şchei şi constituie unul din rarele momente când, alături de juni, pot fi admirate „băiatele” sau fetele din Şchei - Pajişte, înveşmântate în frumosul port tradiţional din Şchei: sumnă şi laibăr de brocart, cămaşă de borangic, „pumni” cusuţi cu fir de argint, brâie cu paftale din metal preţios. Tot acum sunt prezentate jocurile tradiţionale, pe care orice tânăr ar trebui să le ştie, pentru a fi integrat în viaţa socială a adulţilor din Şcheii Braşovului, respectiv brâul, breaza, ardealeana, sârba şi braşoveanca. După aceea, tinerii petrec împreună până la ceas de seară.
„Crucea Dreptăţii este memorabilă pentru Şchei, pentru că acolo, în ajun de Rusalii, toată suflarea şcheiană făcea popas, iar spre dimineaţă urca spre Postăvarul, să arunce hainele groase, având crezul că alungă ielele şi vârcolacii, pentru a nu fi mâncat soarele. Deci, încă se mai păstra, undeva în secolul XVIII, cultul soarelui. De asemenea, probabil acolo, în vremuri demult trecute, se împărţea şi dreptatea satului. Iar mai sus de Crucea Dreptăţii avem izvorul de la Fântâniţa Popii, unde probabil se făceau procesiuni religioase, inclusiv botezuri, dat fiind faptul că, în acele vremuri, crâmpeiul de ortodoxie se afla aici, unde, în jurul nostru, trăia o mare de catolici şi luterani”, a mai spus Florin Nistor.