Ultimul deținut politic…

Într-unul dintre ultimele sale interviuri din acest an Traian Băsescu afirma că a primit o cerere de grațiere din partea generalului Stănculescu, pe care o va studia cu atenție înainte de a lua o decizie. Generalul Stănculescu este ultimul deținut politic din România. El nu a fost condamnat pentru delicte de drept comun. Deci, după 20 de ani de la Revoluție și de la instaurarea regimului democratic, în România mai există deținuți politici. Unul singur. Destinul generalului este straniu. A fost unul dintre ofițerii de elită ai armatei comuniste. A avansat rapid, ajungând în cele mai înalte și importante funcții, care făceau din el un interlocutor obișnuit al cuplului de dictatori (încă nu se știe câtă legendă și cât adevăr este în replica atribuită “tovarășei”, la decolarea de pe CC: “Victoraș, ai grijă de copii!”). La debutul tulburărilor din Decembrie a fost trimis la Timișoara, să coordoneze acțiunile armatei, sub comanda unică de la partid. A simțit că lucrurile merg într-o direcție nefavorabilă și s-a degajat punându-și piciorul în ghips – gest ce putea să-l coste scump în caz că ar fi fost deconspirat de medic. A revenit la București la timp pentru a asista la ultimele clipe ale dictaturii și la sinuciderea lui Milea. Într-un ciudat duet cu Gușă, a preluat, de facto, comanda armatei, la sediul ministerului, unde i-a avut în mână pe proaspeții emanați. Ar fi putut da cu ușurință o lovitură de stat militară, perfect justificată de haosul instalat în țară. N-a făcut-o. A predat, practic, puterea, în mâinile CFSN-ului. A participat la judecata “revoluționară” a Ceaușeștilor, fiind singurul din complet pe care aceștia îl cunoșteau, calificându-l chiar de “trădător”. A fost organizatorul procesului și al execuției. A făcut parte din primul guvern, dar nu ca titular al Armatei – portofoliu pe care a fost nevoit să-l cedeze “Kaghebistului” Militaru - ci la Industrie, cu care avusese constante legături dinainte. A revenit la cârma Armatei, după tentativa de puci a CADA, unde a rămas până în aprilie ’91, când Roman l-a remaniat și l-a trecut în rezervă, ocupându-se în continuare de business-uri private. Problemele lui au apărut odată cu schimbarea “regimului”. Noul președinte Constantinescu, care promisese în campanie să scoată la lumină “adevărurile” Revoluției l-a luat drept țintă principală în campania de pedepsire a “vinovaților”. A fost cercetat și judecat după tipicul comunist, primind o condamnare excesivă și inabil justificată. A părăsit țara și a petrecut câțiva ani prin Turcia, ca refugiat politic. A făcut recurs la sentința de condamnare, care i-a fost respins și, după noua schimbare de regim, a fost și încarcerat – în 2008 – pentru a ispăși o pedeapsă desproporționată, de 15 ani pentru “reprimarea revoluției de la Timișoara”. În vârstă de 83 de ani, controversatul general ar putea să sfârșească în pușcărie, dacă Băsescu va considera că o grațiere ar putea avea efecte electorale nefavorabile asupra regimului său. Paradoxal, dacă Ceaușescu n-ar fi fost împușcat la Târgoviște, probabil că azi ar fi fost liber…