Ultima cacealma a lui Vlasov: Restitutio in integrum

Șase senatori – altminteri persoane onorabile – și-au pus semnătura pe un proiect de lege prin care Oficiul Național pentru Registrul Comerțului ar urma să treacă de la Ministerul Justiției la Camera de Comerț. Alina Gorghiu (PNL), Florin Iordache (PSD), Klarik Laszlo Attilla (UDMR), Marko Attila (UDMR) și Aurel Veiner (Minorități) sunt cei care nu mai puteau dormi de grija acestei măsuri menite să înlocuiască o administrare “rigidă” a veniturilor Registrului (adică bani vărsați la buget) cu una “elastică” (Camera de Comerț ar putea să-și finanțeze activitățile și chiar să le dezvolte). Proiectul nu e nou. Noi sunt oamenii băgați în față. Cu motivarea reparării unui abuz! În 2002, când se declanșase bătaia pe conducerea Camerei de Comerț, Năstase le-a suflat chifteaua din farfurie, anulând cea mai importantă sursă de venituri a unei Camere care nu prea mai făcea nimic altceva. Prima “reparație” a fost încercată de liberalul Ovidiu Silaghi, în 2006, care a apăsat pe coarda de partid: între timp, pe Cameră pusese mâna avocatul interlop Mihai Vlasov, liberal și el și socru de ministru liberal. N-a ținut. Trei ani mai târziu însuși ginerele David s-a aruncat în luptă, obținând un vot din partea ambelor Camere, dar picând la testul constituționalității. Evident, în spatele tuturor acestor manevre a stat celebrul Mihail Vlasov, organizatorul unui puci prin care a pus mâna pe Cameră și – mai ales – pe găina sa cu ouă de aur, ROMEXPO. După ce a dat iama în banii adunați de Cojocaru printr-un comportament faraonic (se deplasa doar cu Rolls Royce-ul și organiza prezentări de modă extravagante pentru creațiile fiicei sale) și i-a terminat, a început să caute cu disperare o soluție. Iar singura părea să fie aceasta: restitutio în in integrum a taxelor plătite pentru servicii registrului. Viciul de fond al unei asemenea manevre nu sare deloc în ochii celor care speră să se poată dedulci într-un fel sau altul din roadele sale: anume faptul că o entitate privată nu poate fi alimentată dintr-un serviciu public. E ca și cum ai da Fiscul pe mâna unei companii private de-a lui Blejnar, pe motiv că statul e prea rigid ca să gospodărească eficient încasările de la populație. Prostirea (pentru că refuz să cred că e vorba de altceva) celor șase senatori este expresia disperării de care a fost cuprins avocatul ieșean (e avocat, nu inginer, cum credea Băsescu) în fața perspectivei unui veritabil dezastru: Romexpo e încărcată de datorii, iar membrii cotizanți ai Camerei se împuținează văzând cu ochii (mai puțin de 10% dintre firmele înscrise în Registrul Comerțului sunt membre ale Camerei de Comerț și Industrie). Marele maestru al combinațiilor mai mizează pe ceva: pe solidaritatea de partid și pe bunăvoința (sau măcar indiferența) ministrului Justiției, condus de știți dvs. cine…