„UE vrea să limiteze numărul de duşuri, să elimine micul dejun, să interzică hârtia igienică”

Pe reţelele de socializare, dar şi uneori în mass-media, în întreaga Europă, multe subiecte ale vieţii cotidiene fac obiectul unor informaţii false, trunchiate sau aproximative, care urmăresc să pună în discuţie intervenţii, dovedite sau presupuse, directe sau indirecte, ale Uniunii Europene.
Limitarea numărului de duşuri, eliminarea micului dejun, interzicerea hârtiei igienice, purtarea obligatorie a măştilor pentru vaci sau producerea de cipuri electronice pentru „controlul populaţiei”: aceste afirmaţii false, printre cele mai virale verificate de reţeaua europeană a AFP în ultimele luni, ar putea părea anecdotice, arată o analiză Rador.
Dar, avertizează experţii, motivele pentru care aceste ştiri false care vizează UE proliferează trebuie luate mai în serios ca niciodată, din cauza posibilelor consecinţe politice ale acestora, în special asupra viitoarelor alegeri. Dezinformarea este „una dintre cele mai semnificative ameninţări” cu care urmează să se confrunte democraţiile, a avertizat la sfârşitul lunii ianuarie şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell.

Complexitatea Uniunii Europene
Primul factor explicativ, guvernanţa Uniunii Europene şi procesele sale de pregătire a politicilor sale publice sunt foarte complexe. „Cu siguranţă, nivelurile scăzute de cunoştinţe, chiar şi despre aspectele de bază ale modului în care funcţionează UE contribuie la problema dezinformarii”, a declarat Simon Usherwood, profesor de ştiinţe politice şi studii internaţionale la Open University din Londra.
De exemplu, utilizatorii de internet au putut împărtăşi pe reţelele de socializare, în Franţa, Grecia sau Germania, postări în care se susţine că Uniunea Europeană a vrut să „caseze” vehiculele vechi sau să „interzică repararea maşinilor mai vechi de 15 ani”, interpretând greşit propunerea, făcută efectiv de Comisia Europeană în iulie 2023, de revizuire a reglementărilor referitoare la gestionarea vehiculelor scoase din uz (VSU).
Aceste ştiri false servesc în mod regulat la alimentarea ideii unei UE atotputernice, depăşind suveranitatea statelor în detrimentul libertăţii cetăţenilor. Cu toate acestea, „nu sunt sigur că subiectele sunt mult mai complexe la Bruxelles decât pentru politicile publice naţionale”, relativizează problema sociologul media Cyril Lemieux, care conduce un seminar despre dezinformare la EHESS din Paris. În opinia lui, mai important este că „la toate aceste niveluri, naţional şi european, se exprimă aceeaşi neîncredere a păturilor populare faţă de elitele bănuite că sunt prea îndepărtate de acestea, neîncredere care favorizează aderarea la «fake news»”. Şi această neîncredere este exploatată pe scară largă şi politic, în special din partea „suveraniştilor care răspândesc mesaje anti-UE”, subliniază Jakub Kalensky, analist la Centrul european de excelenţă pentru lupta împotriva ameninţărilor hibride de la Helsinki.
Astfel, printre cei care răspândesc zvonul despre o Comisie Europeană care vrea să-i facă pe europeni să mănânce insecte fără ştirea lor, îi regăsim atât pe euroscepticul britanic de extremă dreapta Nigel Farage, cât şi pe preşedintele Uniunii Populare Republicane şi susţinător al ieşirii Franţei din UE, François Asselineau, sau pe ministrul ungar al agriculturii, Istvan Nagy.

„Ecosistem pro-Kremlin”
În opinia lui Jakub Kalensky, aceşti suveranişti „au dezvoltat o simbioză” cu un adversar şi mai redutabil al UE, Rusia şi „ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin”, care are tot interesul să alimenteze neîncrederea faţă de Bruxelles şi alegerile democratice, în special în contextul războiului din Ucraina. Potrivit lui, „această simbioză este reciproc avantajoasă: ecosistemul pro-Kremlin câştigă noi actori naţionali care dau legitimitate mesajelor sale, iar actorii anti-UE beneficiază de o vizibilitate pe care altfel nu ar putea-o obţine”.
Până la urmă, rezumă profesorul Simon Usherwood, „dezinformarea care vizează UE provine din multe surse diferite” care se întăresc reciproc, ca atunci când „mesajele emanate de oameni care sunt cu adevărat pierduţi în faţa UE sau mesajele pur şi simplu critice sunt apoi folosite de grupurile politice mai organizate sau chiar de state. UE riscă atunci să considere orice mesaj negativ drept dezinformare”, avertizează el, în timp ce, potrivit acestuia, Uniunea trebuie să rămână atentă la criticile pe care cetăţenii le exprimă cu bună-credinţă pentru a-şi îmbunătăţi funcţionarea.