UE ne răvășește oile

Branul a sărbătorit, ieri, „răvășitul oilor”. Străvechiul obicei pastoral de aducere a oilor la iernat a fost sărbătorit împreună cu turiștii din întreaga țară. Ciobanii - majoritatea din localitățile limitrofe Branului - au împărțit mioarele către stăpâni și s-au tocmit asupra plății - în bani și natură. Apoi, turiștii au fost îmbiați să șadă la masă cu păstorii, la o pastramă și un bulz stropit cu must și țuică sau chiar suc natural de mere. Visând la pastrama care sfârâia pe grătar, turiștii nu au întârziat să apară. Unii au venit special pentru a degusta din bucatele brănenilor. „Am venit aici de poftă: poftă de pastramă și de brânză. Am aflat de eveniment de pe internet și-am zis să dau o fugă. Bucatele-s foarte bune. După pastrama asta, o să-mi mai iau una”, ne-a spus - cu tonul unui bucureștean deranjat de la masă - Sabin Manolache (32 de ani). Brânză „crescută” la 1.500 de metri altitudine Mândrii nevoie mare, ciobanii au pus tuciul la încins și s-au pus pe mestecat vârtos în mămăligă. Apoi, au luat ața și au tăiat-o felii, în care s-a învelit brânza pentru bulz. Brănenii spun că brânza lor e cea mai bună din țară. „Și la pastramă, și la cașcaval există mici secrete care fac diferența între noi, producătorii. Din tată în fiu, secretele se duc mai departe. La pastramă folosim o metodă prin care o facem să fie mai fragedă, iar calitatea brânzei noastre este recunoscută. Asta pentru că o facem la munte. La 1.500 de metri altitudine oile noastre pasc iarbă curată, neatinsă de poluare. Tocmai de aceea este și mai scumpă față de brânza obișnuită”, ne-a mărturisit Paul Gonțea, un producător din satul Sohodol, comuna Bran. Pastrama europeană va fi foarte scumpă Turiștii nu au strâmbat din nas la vederea prețurilor, produsele fiind mai ieftine în cadrul festivalului. Brânza de burduf costa 23 de lei, cașul 20 - la fel ca pastrama sau pălinca de mere. Totuși, cine dorea să se așeze la masă trebuia să scoată 40 de lei pentru pastrama la grătar. Cu toate că ciobanii au îndesat bani buni în casele de marcat, ei prevăd vremuri grele. „Intrarea în Uniunea Europeană nu a făcut deloc bine. Ne omorâm oile transportându-le cu tirul la pășunat. De mii de ani, oile n-au murit mergând pe jos la pășune. Din «grija» Uniunii Europene, ele mor pe capete în camioane”, ne-a spus Paul Gonțea. El a subliniat că la anul vom mânca pastramă „tradițional-europeană” la prețuri la fel de europene. „Ca să facem pastramă, trebuie să ducem oile la un abator autorizat. Capul și organele interne se confiscă, iar carcasa, cu crotalul și cu oasele se trimit la Direcția sanitar veterinară ca să facă un test pentru depistarea screpiei - o boală asemănătoare bolii vacii nebune. Toate acestea costă bani și timp. Mă tem că la anul, pastrama va deveni o delicatesă. Estimez că prețul pastramei se va dubla, de la 400 - la 700-800 de mii. Noi trebuie să plătim taxe de abatorizare, trebuie să plătim transportul, abatorizarea, testele biologice”, se plânge ciobanul. De la 2.000 la 300 de oi Familia Gonțea deține peste 300 de oi, care, an de an, iau drumul transhumanței. Vara merg la păscut în munte, pe crestele Bucegilor, iar iarna bat drumul Bărărganului, până pe câmpiile dobrogene. De profesie asistent veterinar, Paul Gonțea își amintește de vremurile când păstoritul era o ocupație de bază. „În trecut, numărul de oi era mult mai mare. Bunicii mei aveau câte două mii de oi. Ăsta a fost și unul din motivele pentru care au fost considerați chiaburi și deportați timp de doi ani de zile la peste 100 de kilometri distanță de aici”, explică Paul Gonțea. Gonțea a descoperit pasiunea pentru oierit abia după ce s-a întors de la muncă de peste hotare. „Am fost la muncă în străinătate ani buni și abia după ce m-am întors m-a prins și pe mine dragostea pentru oierit. M-am gândit că dacă noi nu continuăm tradiția, care se pierde în negura vremurilor, se duce de râpă meseria asta. Acum, merg și eu cu oile la stână, chiar dacă avem ciobani angajați”, conchide brăneanul.