Udrea lasă primăria. Lui Preda...

În fierbințeala hormonală care-i cuprinsese pe participanții la reuniunea de alegeri a organizației PDL a Capitalei, de duminica trecută, Elena Udrea, în postura de veritabil „academician doctor inginer” în care o fixase admirația fără limite a corului de lăudători, era gata să se ia de piept cu Sorin Oprescu, declarând răspicat că odiosul primar trebuie dat jos fără întârziere. Aproape toată lumea a înțeles că acesta avea să fie următorul pas al astrului portocaliu ce se înălța pe cerul politicii sub influența binefăcătoare a radiațiilor prezidențiale care-i puneau în lumină incontestabilele calități de om politic. După câteva zile, însă, Elena Udrea face pasul înapoi și spune că n-ar vrea să se angreneze în această bătălie încă, înainte de a pune la punct organizația căreia i-a preluat comanda. Decizie înțeleaptă, aș zice, căci în ciuda performanțeloe modeste, doctorul Oprescu continuă să se bucure de o popularitate care la nevoie ține loc de autoritate. Priceput sau bine sfătuit în chestiuni de marketing, el știe să tragă spuza pe turta proprie în operațiuni inițiate sau desfășurate de alții. Se pricepe să cânte pe coarda evenimentelor populiste ce fac din el un soi de bulibașă care rămâne în admirația șatrei atâta timp cât oferă prilejuri de paranghelii. Deși aleasă aproape în unanimitate (doar 20 de participanți au fost sinceri și s-au abținut) Elena Udrea nu se bucură de popularitatea pe care o are în presă și la populație, care o asociază sistematic lipsei de performanță a guvernului căruia îi aparține. La procentul actual de care are parte PDL-ul (în jur de 15%), o eventuală candidatură la Primăria Capitalei s-ar solda cu un eșec spectaculos. Evident, în situația în care lucrurile nu vor merge simțitor mai bine la data alegerilor decât acum. Incomparabil mai multe șanse îi oferă competiția internă de partid. Deși talentele sale organizatorice sau de altă natură sunt, practic, inexistente, Elena Udrea are sprijinul neprețuit al președintului Băsescu, care ține și de competență, și de talent organizatoric, și de putere de convingere. Farmecul personal, căruia-i cad victime bărbații din PDL, are o puternică conotație de teamă: teama de a avea o atitudine sau poziție neconformă celei oficiale! A declarat Băsescu că Elena Udrea e un politican capabil? A declarat! Cine ar putea să conteste această bulă papală, fără teama de represalii din partea Inchiziției de partid. Așa încât vom uita deocamdată de primăria Capitalei – competiție în care e numai bun de sacrificat unul ca Preda, care calcă deja prea multă lume pe nervi, și ne vom ocupa mai serios de viitoarele alegeri de la vârful partidului. Unde, foarte previzibila ieșire din joc a lui Boc, deschide liber calea pentru talentele și competențele autentice din PDL.