TVRevine…

Trebuie să fii extrem de blocat mental – şi de partizan – să nu observi că postul public de televiziune se mişcă în direcţia bună: aceea a redevenirii sale ca post public.
După mai bine de două decenii de bâlbâieli şi de mişcări browniene, în care şi-a pierdut marea parte a personalului de calitate în favoarea canalelor comerciale, şi de încercări nereuşite de a le concura pe acestea cu armele lor, TVR reîncepe să joace un rol semnificativ în media video. Întâmplător sau nu, cursul coincide cu venirea la cârma sa a lui Stelian Tănase, iniţial promovat în speranţa unei prestaţii partizane faţă de cei care l-au susţinut, speranţă abandonată rapid, odată cu schimbările care au avut loc în arena politică. Semnalul revenirii l-a dat inspirata investiţie în transmisiile Campionatului Mondial de Fotbal (scumpă, dar a meritat) care a readus o mare parte a publicului migrator. Acesta a putut să constate că în afara transmisiilor sportive de calitate, TVR are – poate – cel mai bun telejurnal al momentului: amplu, echilibrat, decent şi competent – adică exact aşa cum nu sunt competitorii săi care mizează pe câştigarea de audienţă ieftină prin metode superficiale. Telejurnalul a mai dovedit şi că instituţia dispune de profesionişti autentici şi că nu este nevoie de “mercenari” care să-i împrospăteze prestaţia.
A mai venit TVR şi cu un capitol extrem de important: cel al documentarelor de excepţie, programate la concurenţă cu filmele de duzină ale trio-ului Van Damme, Seagal, Chan care au copleşit programele celorlalte televiziuni. Au fost difuzate şi câteva filme artistice de antologie (gen “Telecinemateca” de altădată) unde eu simt că lipseşte doar o Ecaterina Oproiu care să ne spună în câteva cuvinte ce vedem şi de ce este valoros ceea ce vedem.
Dar, cel mai important lucru pe care l-a adus noul curs al TVR este eliminarea partizanatului politic. Nu ştiu dacă cel mai pătimaş telespectator ar putea spune cu mâna pe inimă că postul naţional “ţine” cu Ponta, cu Băsescu sau cu Johannis. Asta, pe de o parte, e bine pentru publicul care caută repere reale, iar pe de alta este de-a dreptul periculos pentru Stelian Tănase, care nu va scăpa netaxat de aceste “derapaje”, mai ales că presiunile centrifuge se vor amplifica odată cu apropierea alegerilor. Singurul lucru bun pe care ar trebui să-l facă Tănase este ca, în cazul în care finaliştii din turul 2 se vor hotărî să se confrunte faţă în faţă, acest lucru să se întâmple la TVR. Dar, până atunci mai e…
Din nefericire această schimbare la faţă nu este însoţită de restructurările pe care le necesită o instituţie anchilozată, copleşită de nepotism şi coterii, sufocată de datorii care nu vor putea fi niciodată plătite – mai ales de cei care le-au făcut – şi de o birocraţie excesivă care face dificile plierile la un context în continuă mişcare.
Dar principalul obiectiv al instituţiei, cred, ar fi acela de a înlocui goana după o audienţă ieftină, cu preocuparea pentru una de calitate, care poate garanta şi suportul sănătos al publicităţii de care nu se poate lipsi, atâta timp cât taxa rămâne una simbolică...