Turcul plăteşte?

O zicală care a făcut istorie şi e folosită şi acum, când cineva trebuie să plătească o pagubă sau o cheltuială făcută de altcineva, e „turcul plăteşte”.
Expresia are o vechime de peste 250 de ani, din timpul domniei lui Alexandru Ghica Vodă, omorât, culmea, de turci în anul 1777. „Vorba” a apărut la un litigiu dintre un român şi un turc. Funcţionarul domnitorului Alexandru Ghica Vodă, care judeca fapta, mai mult dormea decât făcea treabă. Astfel, în timpul procesului judecătorul a adormit, însă fapta a fost despicată în patru de martorii prezenţi la proces şi toată lumea a căzut de acord că românul trebuie să plătească. Când a venit vremea să indice vinovatul funcţionarul, trezit brusc din somn, a exclamat că „Turcul plăteşte!”, stârnind rumoare, dar şi râsete în sală. De atunci, expresia este folosită în cazul în care se vorbeşte de persoane care sunt învinuite pe nedrept.
Scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici oferă o altă explicaţie a zicalei, potrivit căreia evaziunea e adânc înrădăcinată la noi. „Ei bine, turcii permiteau ca din tributul datorat Porţii să fie scăzute anumite deductibilităţi: pentru întărirea zidurilor de apărare, întreţinerea drumurilor etc. Băieţii noştri inventivi falsificau hârtiile şi deturnau banii spre chiolhanuri, spunând: «Lasă, turcul plăteşte!». În acest fel conştiinţa lor era împăcată. Tot aşa cum în comunism, muncitorul care pleca acasă cu o trusă de scule fura de la «ăia»”.