Sezonul fotbalistic de toamnă pentru echipele din eșalonul secund s-a încheiat. Ultima etapă a primei părți s-a consumat în ultimele zile ale lui noiembrie, două echipe au mai disputat meciuri în optimile Cupei, iar celelalte s-au mai întâlnit pentru pregătiri ușoare sau amicale
Sezonul fotbalistic de toamnă pentru echipele din eșalonul secund s-a încheiat. Ultima etapă a primei părți s-a consumat în ultimele zile ale lui noiembrie, două echipe au mai disputat meciuri în optimile Cupei, iar celelalte s-au mai întâlnit pentru pregătiri ușoare sau amicale.
Ediția 68 în eșalonul secund a fost pentru două formații de tradiție un simplu galop de sănătate. În prima serie, „stegarii” brașoveni, la două runde și jumătate de ligă secundă, au pornit hotărâți să revină acolo unde le este locul. În seria
a II-a ardeleană, echipa din Trivale, fostă campioană națională, s-a considerat vitregită și a pornit hotărâtă pe drumul de întoarcere.
Echipa de sub Tâmpa aniversa în această toamnă 50 de ani de când a disputat primul meci în divizia A. A fost în toamna lui 1957. A amânat aniversarea celor cinci decenii pentru toamna viitoare, când vor fi mai liberi, pentru că acum, având în vedere felul în care domină întrecerea și în care evoluează per ansamblu, numai un cataclism ar putea-o opri din drumul ei.
Startul cu multe
candidate la promovare în prima serie
Prima serie a ligii secunde a pornit la drum cu o formație retrogradată din primul eșalon (Progresul București), cu patru venite din Liga a III-a, dar și cu câștigătoarea seriei din campionatul precedent, Delta Tulcea, care, neavând condițiile solicitate de federali, a lăsat locul lui Ceahlăul Piatra Neamț, care ocupase locul retrogradant din A. Era pentru a doua oară consecutiv când federalii fac jocurile unor echipe care își câștigaseră locul pe prima scenă, după ce în campionatul 2005/2006 retrogradata de la Pandurii a rămas în elită, luând locul echipei clasate pe poziția a IV-a, Sportul Studențesc. Așa stând lucrurile, lupta se anunța din start deosebit de pasionată, în lupta dintre cele două locuri promovabile punându-și amprenta patru-cinci echipe. În primul rând, era Progresul București (echipa FC Național, care a revenit la numele inițial) care retrogradase, Sportul Studențesc la al doilea sezon de ligă secundă, după aceea retrogradare abuzivă, Petrolul aflată deja de trei ani în B, sezonul acesta fiind al patrulea, „stegarii” brașoveni, aflați și ei la al treilea matineu, și într-o oarecare măsură FCM Bacău, aflat la al doilea sezon de B. La aceste echipe de tradiție, în elită se mai înscriau și alte formații mai modeste, care aveau intenția, dar nu și potențialul valoric pentru elită, FC Botoșani, CS Otopeni și formația din marginea capitalei, Concordia Chiajna. Dintotdeauna s-a considerat prima serie a ligii secunde mai echilibrată valoric decât cea ardeleană. În această serie estică, permanent s-au înregistrat rezultate surprinzătoare.
Din aceste numeroase pretendente s-a detașat echipa de la poalele Tâmpei. S-a învățat din greșelile trecutului din domeniul transferurilor, s-a completat echipa cu jucători cu experiență, „școliți” în primul eșalon, unii evoluând cu succes pe plan internațional, iar tânărul antrenor Răzvan Lucescu i-a asamblat într-un tot unitar. Aceasta este formația ce domină clar prima serie. Putem aprecia că cele 11 puncte avans pot fi suficiente pentru ca formația de pe „Silviu Ploieșteanu” să se considere cu un picior în prima ligă. Modestia conducerii tehnice, însă, nu se bazează pe siguranța promovării decât atunci când vor fi și matematic promovați, conform tânărului coach.
Decepțiile seriei sunt evoluțiile Progresului, ale Sportului, Petrolului, dar și a formației băcăuane, aflate cu același număr de puncte cu prima echipă sub linia retrogradării. Peste așteptări este evoluția nou promovatei formații Dinamo II București, care se află în prima treime a clasamentului. Ca și sezoanele precedente, echipa din Otopeni se află din nou pe locul promovării după acest tur. Vom vedea dacă această formație capricioasă va avea reculul cunoscut în retur sau dacă va dori să confirme pretențiile conducerii administrative și a sponsorilor. Intențiile Concordiei sunt evidente – promovarea din primul an de ligă secundă. Dar pentru o echipă ce în meciurile de acasă calcă tot în picioare și ocupă după stegari locul secund, iar în partidele din deplasare se află pe locul 9, cu numai două victorii și cinci înfrângeri, pretențiile sunt prea mari. Botoșănenii se băteau în piept că nimeni nu le va rezista, dar atunci când au dat de greu, vezi meciul cu stegarii, au lăsat capul în jos. De la pretențiile lui Leo Grozavu, la infrastructura existentă și slăbiciunile lotului, totul îi prezintă pe bucovineni drept o formație de mijlocul clasamentului.
Celelalte două formații brașovene au avut comportări diferite. Pădurarii, porniți pe întinerirea echipei (cu o medie de vârstă sub 22 de ani), vor să-și pregătească asaltul pentru sezonul viitor. Cele două ediții anterioare au arătat că în cartierul Tractorul se vrea performanță. Îi așteptăm în primăvară să urce în clasament și o pot face. Săcelenii, după ce în campionatul trecut au scăpat de retrogradare la „mustață”, de această dată au avut rezultate contradictorii, care i-au adus în pragul falimentului. Este singura echipă din întreaga ligă secundă care nu a obținut nicio victorie. Are în schimb opt remize, jumătate fără gol înscris. Numai o minune mai poate salva ceva din necazul săcelean.
Cele mai multe…,
cele mai puține
La această tradițională rubrică ne vom referi, cu predilecție, la prima serie estică, unde sunt prezente formațiile brașovene.
Cele mai multe victorii obținute: FC Brașov 15, CS Otopeni 11, Concordia Chiajna 10, chiar ordinea din clasament.
Cele mai puține victorii: FC Săcele 0, FCM Bacău 2, FCM Câmpina și Intergaz București câte 3.
Cele mai multe înfrângeri: FCM Câmpina și Dunărea Galați câte 10, FC Săcele și Inter Gaz câte 9.
Cele mai puține înfrângeri: FC Brașov 1, CS Otopeni , FC Botoșani și Dinamo II București câte 4.
Cele mai multe meciuri egale: FCM Bacău 9, FC Săcele 8.
Cele mai puține meciuri egale: FC Brașov: 1, CS Otopeni și Concordia Chiajna câte 2.
Cele mai multe victorii acasă: FC Brașov: CS Otopeni și Concordia Chiajna câte 8 (toate în care au evoluat).
Cele mai puține victorii acasă: FC Săcele 0, FCM Bacău și Modelu Călărași câte 2.
Cele mai multe victorii în deplasare: FC Brașov 7, Dinamo II 3, Sportul 4.
Cele mai puține victorii în deplasare: FC Săcele, CSM Focșani, Intergaz , Dunărea Galați 0.
Cele mai multe goluri înscrise: FC Brașov 44 (2,59 de meci), CS Otopeni și Dinamo II câte 34 (2 de meci).
Cele mai puține goluri înscrise: FC Săcele: 6 ()0,35 de meci), ceea ce reprezintă un adevărat record negativ, FCM Bacău 12 (0,71 de meci).
Cele mai multe goluri primite: Dunărea Galați și Dinamo II câte 31 (1,82 de meci), CSM Focșani și FCM Câmpina câte 30 (1,76 de meci).
Cele mai puține goluri primite: FC Brașov 8 (0,47 de meci), Forex Brașov 13 (0,76 de meci).
Cea mai mare diferență pozitivă de golaveraj: FC Brașov 36, CS Otopeni și Concordia Chiajna 10.
Cea mai mare diferență negativă de golaveraj: FC Săcele 20, Dunărea Galați 16.
Eficacitatea se menține la parametri cunoscuți
În cele 153 de partide disputate s-au înscris 390 de goluri, ceea ce reprezintă o medie de 2, 549 de goluri pe meci, medie care se menține la nivelul ediției precedente.
Formațiile gazdă au înscris 233 de goluri (1,522 de meci), iar oaspeții 157 de goluri (1,027 de meci).
Cea mai eficace etapă a fost a 11-a, cu 31 de goluri înscrise (17 gazdele și 14 oaspeții).
Cea mai ineficae etapă a fost a 3-a, cu 16 goluri (12 gazdele și 4 oaspeții).
În trei etape (8, 10 și 12), oaspeții nu au reușit să învingă.
Cele mai puține victorii ale gazdelor au fost în etapa a 9-a, cu numai două succese.
Cel mai frecventat scor a fost cel de 1-0 (de 30 de ori), urmat de 2-0 (de 22 de ori), 2-1 (de 21 de ori), 1-1 (de 17 ori), 0-0 (de 15 ori), 3-1 (de 11 ori), 2-2 (de 10 ori), 3-0 și 4-0 (de câte 7 ori), 3-2 (de 5 ori), 4-1 și 4-2 (o singură dată).
Nesiguranța băncii tehnice
Și liga secundă s-a molipsit de schimbarea băncii tehnice la orice adiere de vânt. Dacă echipa nu funcționează la parametri impuși de sponsori, se trece la schimbarea antrenorului, pentru că este mai greu să schimbi o echipă. Unii conducători au schimbat antrenorul chiar și atunci când echipa era în top. Vezi cazul lui Adrian Furnică, care a preluat în vară echipa decimată a Giurgiului, după plecarea unor titulari, și a făcut o echipă de top în prima serie, numai că primarul urbei nu era mulțumit pentru că nu i se cânta în strună. Rezultatul a fost înlocuirea lui, cu riscuri financiare.
În prima serie, numai opt antrenori au rămas pe bancă, restul fiind „maziliți”. Antrenorii de pe primele șase locuri au rămas în continuare, împreună cu Alex Pelici, de la Forex (locul 9), și Dumitru Bolbocea, de la Intergaz (locul 16).
Adrian Furnică, plecat de la Giurgiu, a fost de acord să dea o mână de ajutor săcelenilor, de unde a plecat Cosmin Bodea. La giurgiuveni, până la Ilie Stan, care a reușit să încheie turul, s-a mai perindat un interimar. La FCM Bacău, Cristi Popovici a avut rezultate și prin A, dar a fost înlocuit cu Costel Oroc, care nu avea cum să reabiliteze o bancă ce deja se scufunda. Marin Brutaru, de la Focșani, a fost bun până a promovat echipa, apoi a fost schimbat cu Ionel Augustin. Și la retrogradata Progresul a fost schimbat antrenorul Cornel Papură cu Basarab Panduru. Marian Dună l-a schimbat la Modelu pe Ion Gigi, dar echipa tot se scufunda. Dacă în prima serie procentajul de rămânere pe bancă era de 46%, la seria ardeleană, cu sponsori mai pașnici se pare, raportul este de 66%. Până nu va apărea un statut al antrenorului și până nu se va stabili un minimum de schimbări de către federali, situația va persista.
Adaugă un comentariu