Tudor, Vali, şcoala şi legea

Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov, le-a fost alături multor copii din România în ultimul sfert de secol. În ultima vreme, doi băieţi s-au aflat în centrul preocupărilor sale: Vali – pe care l-a şi luat în plasament – şi Tudor.
Dacă, în cazul primului, situaţia a devenit, în mod miraculos, mult mai fericită decât înainte, în cazul lui Tudor lucrurile stau pe dos. Vali nu a avut o familie şi nu ştia ce înseamnă confortul unui cămin. Acum le cunoaşte şi frecventează şcoala pe care şi-a dorit să o facă. În schimb, Tudor a avut dintotdeauna familia chiar mai aproape decât am avut-o cei mai mulţi dintre noi, deoarece este nevăzător. Deşi a învăţat foarte bine şi a fost admis la Seminarul Teologic din Braşov, Tudor merge la şcoală doar prin eforturile supraomeneşti ale părinţilor săi. Aceştia au ajuns, însă, la capătul puterilor.
„Este foarte greu! Soţia pleacă din casă la 7 şi jumătate dimineaţa şi mai vine la 9 şi jumătate seara, pentru că mai are şi serviciu. Deja a vorbit, probabil că, foarte curând, va trece la jumătate de normă. Aşa nu se mai poate, ea nu mai poate, nici eu nu mai pot”, spune tatăl lui Tudor.
Tânărul are nevoie de un însoţitor itinerant ca să poată frecventa cursurile, însă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov a decis că la împlinirea vârstei de 18 ani nu îi mai acordă acest sprijin. Legea spune însă că sprijinul se acordă persoanelor cu dizabilităţi, nu minorilor. „Pur şi simplu mă cuprinde furia când mă gândesc că şcoala a început cu o lună în urmă, iar Tudor nu beneficiază de asistenţă educaţională în timpul programului şcolar, iar familia lui se sacrifică la această oră pentru a-l însoţi la şcoală”, a declarat preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov, Azota Popescu.
În schimb, Vali traversează cea mai fericită perioadă din viaţa sa. „În această perioadă a fost foarte frumos, deoarece am învăţat multe lucruri, în sfârşit ştiu cum e să fii licean şi este foarte frumos. Noua mea familie e super, super familie! Nu am ştiut până acum cum e să fii într-o familie şi, în sfârşit, ştiu ce înseamnă să ai libertate, să ai confort, să ai tot ce îţi trebuie”, a povestit Valentin Crudu. Fără o mână şi un picior, nici pentru Vali nu este uşor să meargă zilnic la şcoală. În plus, peste un an şi el va împlini 18 ani şi nimeni nu-şi doreşte să întâmpine şi el probleme în momentul în care va deveni major.