Trufaşa citadelă

Până nu demult Europa părea o citadelă inexpugnabilă, apărată de personalul şi tehnologia cele mai înaintate. Regimul de acces era extrem de strict şi am probat asta inclusiv pe pielea noastră, înainte de admiterea în Uniune, dar şi după, ca ţară din afara spaţiului Schengen. Controlul strict al documentelor şi întoarcerea de la frontieră erau lucruri obişnuite şi se părea că nu există nici o breşă prin care să pătrundă cei nedoriţi.
Desigur, se mai întâmpla ca, din Africa, să mai treacă câte o barcă peste mare, până în insula Lampedusa, unde doritorii de o viaţă mai bună erau înregistraţi şi cei mai mulţi returnaţi în ţările de origine. Lucrurile s-au schimbat radical după “primăvara arabă” când ţările aspirante la democraţia occidentală s-au destrămat, frontierele lor nemaifiind păzite de autorităţile dizolvate. Odată cu exodul care a crescut până la proporţii de neimaginat, au ieşit în evidenţă slăbiciunile incredibile ale frontierelor UE. Acestea rezistau în faţa asaltului cetăţenilort din statele non-Schengen, dar nu aveau cum să facă faţă tăvălugului migraţionist. Complet descoperită, Europa nu a găsit soluţii, preferând să sacrifice ţările din prima linie – membre sau ne-membre Schengen – până când liderii ţărilor vizate se vor fi dezmeticit. Autorii morali ai exodului – generat în parte de cântecul de lebădă al Angelei Merkel, care spera ca în acest fel să rezolve problema pensionarilor de peste 10 sau 20 de ani – vor acum să împartă povara cu ţările care nu au astfel de interese şi pe care nici migranţii nu le doresc.
Revin însă la chestiunea principală: cum îşi poate apăra Europa unitatea şi prosperitatea, în condiţiile în care nu doreşte să le împartă cu mulţimile flămânde din zonele aruncate în haos chiar de către politica europeană? Protecţia armată este din capul locul exclusă. Liderii Uniunii se tem ca dracul de tămâie de orice incident – din ce în ce mai probabil – care ar provoca focuri de armă şi decese. În acest caz chiar nimic şi nimeni nu va mai putea controla şuvoiul furios al migranţilor care vor face ei legea. Un pericol şi mai mare vine din partea ţărilor care, deocamdată, îşi mai ţin în frâu populaţiile. O deschidere a porţilor Ucrainei, Rusiei şi a ţărilor din spatele acestora vor aduce noi şuvoaie de expatriaţi, peste care s-ar putea aşeza curente masive – chinezesc şi indian. Ce s-ar întâmpla atunci cu oaza de prosperitate şi civilizaţie a Europei?
Probabil, ceva similar s-a mai petrecut de-a lungul istoriei şi alte trufaşe citadele s-au prăbuşit sub presiunea “migranţilor” barbari. De ce ar face excepţie situaţia actuală…