Triumful principiilor băsiste

Traian Băsescu are tot mai multe motive să fie neliniştit în legătură cu propria sa soartă, decât de cea a altora. Statul de drept şi justiţia independentă îi dau târcoale şi îi transmit clasicul semnal: nimeni nu e mai presus de lege, chiar dacă, temporar, a reuşit să o fenteze.

Iar fostul preşedinte este un mare maestru al fentelor. Figura favorită a fost mandatul prezidenţial care l-a scăpat de urmărirea penală în cel puţin trei cazuri în care parchetul credinciosului Daniel Morar a închis dosarele, pe motive de imunitate sau cu NUP. 

Cea mai spectaculoasă operaţiune a fost aceea din dosarul „Flota”, în care preşedintele, mărinimos, i-a „iertat” pe procurorii care îl hărţuiseră preţ de câţiva ani. A fost o iertarea reciprocă, iar dosarul a fost închis într-un sertar unde nimeni nu s-a mai atins de el.

Cea mai neruşinată manevră ilicită a fostului preşedinte rămâne, însă, casa din Mihăileanu. Ca primar general avea dreptul să repartizeze locuinţe persoanelor defavorizate care nu-şi puteau asigura una. La sfârşitul mandatului, a constatat cu suprindere că se încadrează în această categorie, locuinţa de care dispusese fiind donată – pe motive de caritate - uneia dintre fiice. Şi chiar dacă în calitate de preşedinte statul urma să-i dea una, ca persoană fizică avea dreptul să solicite un acoperiş deasupra capului. Funcţionarii primăriei, înţelegători, au căutat şi au găsit casa, prin strada Mihăileanu. Formele s-au făcut cu maximă iuţeală, cetăţeanul Băsescu a dat o declaraţie cum că nu dispune de o altă locuinţă şi s-a trezit repartizat cu acte în regulă!

A izbucnit un oarece scandal când presa a aflat despre manevră, iar viitorul preşedinte, onest cum îl ştim, a dat asigurări că va renunţa la casă. După o matură chibzuinţă, însă, s-a răzgândit. Şi n-a mai renunţat. Ba – ca să fie lucrurile şi mai clare – a cumpărat-o la preţul stabilit de Primărie – unul mai mult decât rezonabil. Organele competente au cercetat şi au ajuns rapid la concluzia că nu s-a comis nici o ilegalitate. Mai ales că pe bază de declaraţii mincinoase să căpătuiseră deja o mulţime de persoane cu funcţii de răspundere în stat. Şi, vezi bine, nu putea fi băgată la apă o întreagă categorie doar ca să se dea satisfacţie duşmanilor preşedintelui. Aşa că dosarul s-a închis. Şi aşa a rămas preţ de un deceniu de mandate prezidenţiale. Deunăzi, Parchetul a anunţat însă că l-a redeschis şi că vor începe cercetări să se vadă cine şi cum a păgubit statul cu un apartament de procotol.

Bineînţeles că simplul cetăţean Băsescu poate să spună: dom’le eu am cerut, că n-aveam! De legalitate trebuiau să se ocupe cei care mi l-au dat! În principiu are dreptate, numai că întâmplarea face ca cei care i l-au dat să fi fost subordonaţii săi direcţi şi lucrarea să fie semnată chiar de primarul general! Adică de unul care – absolut întâmplător – purta acelaşi nume.

Desigur, Băsescu nu va fi fericit. Ar trebui, însă, să aibă măcar satisfacţia că idealurile pentru care s-a luptat până în pânzele albe s-au împlinit: funcţionează şi statul de drept şi justiţia independentă! Dacă n-ar fi fost aşa, nimeni nu l-ar fi deranjat nici cu casa din Mihăileanu, nici cu Flota, nici cu şantajul nevestei lui Pandele. Şi-ar fi putut vedea liniştit de creşterea nepoţilor şi de administrarea moşiei de la Nana. Pe asta chiar o uitasem...