Traian – între moratoriu și armistițiu

Traian Băsescu ține, uneori, morțiș să demonstreze că, în ciuda percepției generale, este un democrat. Și atunci ia la mână democrația și încearcă să vadă cum îi funcționează mecanismele. Ultima sa pasiune în materie este mesajul adresat Camerelor reunite ale Parlamentului. O alta o reprezintă invitațiile la consultări, la Cotroceni. Ambele funcționează perfect dacă e vorba de partidele Coaliției - parlamentare sau neparlamentare. Când, însă, se pune și problema Opoziției, aceasta nu mai este de găsit. Liderii celor două partide principale refuză, de obicei, politicos, și invitațiile, și participările. Se folosesc de pretextul că nici președintele nu-i ascultă când au ceva de spus sau nu ia în considerație ce cer ei, făcând doar ce vrea el. De două luni activitatea parlamentară e blocată de absența reprezentanților Opoziției la reuniunile biroului Camerei și la ședințele în plen. Regulamentul zice că fără ei nu se pot lua decizii. Și de două luni nu se iau. N-ar fi mare lucru, dacă legile nevotate n-ar fi solicitate imperativ de FMI, pentru continuarea acordului. Strâns cu ușa de termene, președintele și-a mai încercat o dată norocul, solicitând un moratoriu. Unii pretind că n-ar ști ce înseamnă moratoriu și l-ar confunda cu „armistițiul”. Înclin tot mai mult să cred că, din contră, președintele știe foarte bine. Și când spune moratoriu se gândește la următorul lucru: eu vă iert pe voi de „datorii” (dosare, anchete, etc.) iar voi mă iertați pe mine că am forțat lucrurile cu grupul parlamentar al Independenților și cu votul măsluit la Legea Pensiilor. Hai să facem pace, că ne presează interesul național! Care interes național? – sar Ponta și Antonescu. Al vostru sau al nostru? Al României – ar zice președintele, dacă n-ar fi conștient, la rândul său, că așa ceva nu există. Și atunci ce facem cu moratoriul? Îl facem armistițiu? Nici pomeneală! Opoziția nu negociază: ori Roberta, ori interesul! La Cotroceni însă, deja s-a tranșat: n-o dăm pe Roberta nici morți! E a noastră, e bun național. Mergem iar la democrație și, cu majoritatea pe care o avem, modificăm regulamentul, în așa fel încât să nu mai fie nevoie de prezența opoziției la vot! Simplu ca bună ziua! După invenția „legării de scaun” de la votul pentru moțiune, aceasta devine o nouă contribuție esențială a Puterii la consolidarea democrației. De partid!