Traian Georgeea, o viaţă trăită intens în ring, dar mai ales în colţul lui

Boxul, sportul lorzilor, este o disciplină la care românii au excelat ani la rând adunând medalii de toate felurile şi de la toate marile competiţii, fie că a fost vorba de campionate mondiale, europene sau olimpiade. Din păcate astăzi, România mai stă într-un singur boxeur, Mihai Nistor, un ieşean ce boxează pentru Steaua. Şi dacă în cazul altor sporturi, banii, sau mai exact lipsa lor, e problema primordială, ei bine boxul se confruntă cu o lipsă evidentă de interes din partea tinerilor. Boxul nu e un sport scump în comparaţie cu altele, echipamentul e simplu şi ţine la tăvăleală. Problema lui e lipsa pasiunii generaţiilor care vin din urmă, copiii reorientându-se spre alte sporturi, celor de contact rămânându-le cel mult karatele, dar şi aici e vorba mai mult de activitate de masă decât de performanţă. Tocmai de aceea ni s-a părut interesant ca în rândurile ce urmează să vi-l prezentăm pe „Maistru”, cum îi spun boxeurii lui Traian Georgeea (foto), un om ce a trăit o viaţă în ring, dar şi la marginea lui, acolo unde a antrenat generaţii întregi.

De la „bătaia” cu Calistrat Cuţov, la antrenarea lotului naţional, alături de Vaştag
Traian Georgeea a practicat 15 ani boxul, între anii 1971 şi 1985, ca sportiv la categ. 57 si 60 kg, pană şi respectiv semiuşoară, perioadă în care a devenit campion naţional în 1975 şi campion balcanic în 1976. Se mândreşte între altele cu un meci memorabil cu Calistrat Cuţov, o legendă a boxului românesc. În 1985 a predat mănuşile, dar nu şi pasiunea pentru box, continuând ca antrenor o carieră ce i-a adus mari satisfacţii. A preluat secţia de box de la Steagu Roşu în 1986 şi a antrenat aici până la desfiinţare, apoi încă doi ani la continuatoarea CSM Braşov. Unsprezece ani, în perioada 1989- 2000, a fost antrenorul lotului naţional de juniori, alături de Vasile Fântână si cu Miţi Mateescu. Din 2006, a trecut  antrenor la lotul naţional de seniori, fiind coleg cu Valentin Vrânceanu şi Feri Vaştag.

„Maistru” a „scos” o mulţime de campioni
Ambiţios, riguros, învăţat cu performanţa, Traian Georgeea nu a făcut figuraţie nici ca boxeur şi sub nicio formă ca antrenor. El a dat Braşovului o seamă de campioni naţionali,  Ion Simina în anii 80, Cristinel Chiţuleanu, Viorel Belei în anii 90, ulterior fratii Scriminţ, Valentin, Ciprian si Alin. Au mai trecut prin mâinile sale Ion Tănase- „Tase”, Gabriel Nicolae- componenţi ai lotului naţional, multiplii medaliaţi. „Era mai simplu parcă pe vremuri, aveam trei cluburi puternice, care e drept, erau ţinute de fabrici importante în România, Steagu Roşu, Rulmentul şi Tractorul. Era şi interes din partea copiilor, veneau la sală din curiozitate sau la îndemnul prietenilor, dar mergeam şi noi după ei prin tot Braşovul, dar şi prin împrejurimi”, ne spune „Maistru” nostalgic.

A prevăzut pasul înapoi al boxului românesc
El a continuat, recunoscând criza din box ce avea să vină „din păcate, am sesizat scăderea valorică şi numerică a boxului la începutul anilor 2000 şi chiar  i-am spus lui Feri Vaştag după Olimpiada din 2004 când am luat bronz la Atena, prin Gheorghe Ionuţ şi un loc 5 prin Viorel Simion, ca dacă nu există interes şi o implicare mai amplă din partea ministerului şi a federaţiei, implicit, boxul se duce de râpă”. Revenind la cariera de antrenor a lui Georgeea, nu putem omite alte figuri reprezentative pentru boxul de la noi, care au trecut prin mâinile „Maistrului”, fraţii Simion, Claudiu Râşcu, Lucian Bute, Marian Velicu, Ion Ionuţ Dan- alias Jo Jo Dan, Adrian Diaconu, o pleiadă de campioni şi vicecampioni mondiali.

I-a revigorat cariera lui Diaconu, campionul ce era la un pas să se „lase”
Traian Georgeea are meritul de a fi întors din drum un mare talent, ce a confirmat ulterior, Adrian Diaconu, ce datorită unui fapt banal era să îşi încheie cariera prematur. „Eram în 1996 în  cantonament la Piatra Arsă, se facea selecţia si categoria pentru 67 de kilograme. Vasile Fântână a vrut sa-l excludă pe Diaconu, care nu reuşea să scape de cele 600 de grame în plus. Am insistat să îşi facă categoria şi după multă chinuială, a reuşit. Apoi a mers şi a luat bronzul la mondiale în Cuba, a ieşit campion naţional de tineret, bătându-i pe mai experimentaţii Robert Herghelegiu şi Gheorghe Napoleon. În anul 1997, la campionatul mondia de seniori la Budapesta, Vastag nu a putut participa si Diaconu a luat deasemenea bronzul”. Momentan, deşi se apropie de vârsta la care alţii îşi plimbă nepoţii, Traian Georgeea e încă activ, antrenează viitoarele talente la sala lui Nicu Dascalu, dar si pasionaţi amatori ai boxului.