Tragicomedia justiției

Fiorosul terorist sosește la tribunal într-o dubă blindată, escortată de o alta plină cu mascați. Coboară cu grijă, susținut de polițiștii care sunt mai preocupați să nu cadă decât că ar putea fugi. Barba crescută în dezordine face greu de recunoscut trăsăturile joviale ale celui care, în urmă cu aproape un an, se zbătea să plece în Irak și să-i salveze pe jurnaliștii români răpiți. Este doar umbra celui care călătorea în avionul prezidențial, ca membru al grupurilor de oameni de afaceri dornici să stabilească legături comerciale cu întreaga lume. Nu mai are nimic din aplombul cu care intra la APAPS și cumpăra fabrici și uzine de pripas, pentru a le demonta și a le revinde terenul de sub ele. Și nici din onctuozitatea cu care se prezenta în camionul de geci albastre la sediul electoral al unui partid în care se înscrisese pentru a-și ușura drumul în afaceri. Era, chiar, să se trezească pe lista aceluiași partid dacă nu l-ar fi tăiat, vigilent, un super-responsabil care știa de legăturile sale mai apropiate cu anturajul unui anumit palat decât cu al altuia. Omar Hayssam stă în „arest preventiv” de aproape un an. Este implicat în două dosare economice (chestiile obișnuite: evaziune, tranzacții oneroase, acte falsificate - în fine, tot tacâmul comercianților din jurul lui. Nimic nou și original!) și unul de terorism. Dacă dosarele economice sunt relativ clare, motiv pentru care instanțele respective au ajuns la concluzia de bun simț că n-au de ce să-l mai țină în arest, nu același lucru se întâmplă cu cel de terorism. Aici lucrurile au fost și au rămas încurcate. Hayssam a fost, practic, condamnat de la Cotroceni, de unde au venit și informațiile referitoare la implicarea sa. Cu același prilej, președintele Băsescu a lansat un avertisment public la adresa medicilor care vor îndrăzni să-i acorde certificate medicale pentru a-l scăpa de pușcărie. De parcă ar fi știut ceva, lucrurile l-au confirmat pe președinte. Hayssam a fost depistat cu cancer. A fost operat, chiar dacă cei care l-au operat aveau a se teme de răzbunări prezidențiale. Starea pacientului a evoluat în modul obișnuit. Tratamentele l-au slăbit și l-au adus într-o stare în care nu s-a mai putut mișca decât cu perfuziile după el. Nu trebuie să fii medic ca să-ți dai seama că omul este deja condamnat. De o instanță divină, absolut independentă. Cu toate astea, e târât zile la rând, de mascați, la tribunal, lăsat să aștepte cu orele pe coridoare, audiat fără rost - pentru că discernământul i se duce odată cu viața. Chinuit absurd și fără nici un rost. Doar pentru ca circul să fie complet. Mascații sunt mereu la datorie, iar instanța mereu dispusă să afle ceva care să confirme decretul prezidențial. Este o comedie tragică, scrisă pe partitura lipsei de omenie și de bun simț, sub imperiul procedurii. În virtutea căreia va continua, probabil, să fie adus la tribunal și cu dricul...