Tragedia de la Huedin şi învăţămintele sale...

Să te salvezi dintr-o catastrofă aeriană, dar să mori de frig şi din cauza întârzierii intervenţiei salvatorilor este o cumplită ironie a sorţii. Omul care a zburat sute de mii de mile de-a lungul şi de-a latul planetei, la manşa unor avioane de mare performanţă, şi-a găsit sfârşitul la o aterizare forţată a unei avionete prin nişte desişuri de munte. A reuşit să salveze vieţile pasagerilor şi a co-pilotului, cu preţul propriei sale vieţi şi a celei mai tinere dintre medicii aflaţi la bord. Dacă intervenţia salvatorilor ar fi fost mai promptă, poate că drama nu se transforma în tragedie.

Accidentul de la Huedin pune în evidenţă disfuncţionalităţile care mai există în procedurile de intervenţie rapidă la evenimente de acest fel. Principalul „vinovat” de moartea celor doi rămâne întârzierea cu care s-a ajuns la ei, în condiţii meteo dificile, care au făcut imposibilă intervenţia elicopterului. Deşi zona în care s-a prăbuşit aparatul nu era una inaccesibilă, localizarea sa a fost dificilă, chiar dacă STS spune că prin mijloacele sale tehnice a realizat acest lucru în scurt timp. Absenţa unei strategii de intervenţie a făcut ca, deşi se putea ajunge la locul catastrofei cu vechicule 4x4, acest lucru să se întâmple practic prea târziu...

Îmi amintesc că, cu câţiva ani în urmă, un student s-a rătăcit undeva prin munţi şi nu a putut fi găsit decât după câteva zile, când coordonatele sale au fost transmise de către serviciile secrete. Întârzierea s-a datorat, paradoxal absenţei... aprobărilor pentru transferul de informaţii de la instituţiile militarizate la cele civile. Stau şi mă întreb dacă şi de data aceasta nu s-a întâmplat ceva asemănător...

Catastrofa de la Huedin are implicaţii şi în alte zone. Practic, ea a răpit şansa câtorva persoane aflate în stare gravă de a beneficia de organele pe care echipa medicală ar fi trebuit să le preleveze de la Oradea. Cine ştie când se va ivi o nouă ocazie (sinistru termen) pentru oportunitatea irosită acum şi de faptul că transplanturile se efectuează doar în câteva centre dotate corespunzător, printre care nu se numără Oradea. Analiza evenimentelor va trebui să pună în evidenţă nu doar soluţiile de intervenţie mai rapidă şi mai bine organizată la locul unor catastrofe, deşi şi modul în care tehnicile de transplant răspund nevoilor persoanelor aflate în dificultate în întreaga ţară. Distanţa Bucureşti-Oradea este una prea mare chiar şi pentru situaţii lipsite de complicaţiile intervenite acum.

Desigur, analizele pe care le vor face forurile competente ne vor arăta ce trebuie să facem pentru ca oameni ca Iovan şi ca tânăra rezidentă să nu mai moară cu zile, iar cei care pot fi salvaţi să poată conta pe eficienţa salvatorilor...