Tragedia „colectivă”. Semne de întrebare...

Unul dintre cele mai percutante mesaje publice dintre cele generate de catastrofa „colectivă” este şi acela al disproporţiei flagrante dintre numărul de biserici (18.000) şi cel din spitale (425). Acestea din urmă fiind împuţinate de acţiunea fostului ministru Cseke, care a închis vreo 60 acum vreo trei ani. Cu cât vor fi fost mai folositoare rugăciunile şi slujbele care se ţin în memoria victimelor sau pentru sănătatea lor este greu de spus. Mult mai uşor este să ne închipuim că tragedia ar fi avut loc undeva în provincie, într-un oraş care nu dispune de dotările şi efectivele medicale ale Capitalei. 

După cum la fel ne-am putea gândi cu cât ar fi fost mai eficiente tratamentele în cadrul secţiei de la Floreasca, cea care a fost inaugurată cu fast în aprilie şi care nu funcţionează nici astăzi din lipsă de personal. Mergând mai departe, ne putem întreba cu cât sunt mai folositoare cele 18.000 de biserici faţă de cele doar 4.000 de şcoli dintre care un număr important sunt improprii actului educativ, care nu au încălzire sau unde le cade tavanul în cap copiilor.

Desigur, Biserica este o instituţie importantă. Prea des, însă, ne întrebăm cât de mult lucrează aceasta pentru societate şi cât pentru propriile sale beneficii. În chiar cazul accidentului s-au dispus două atitudini: una de condamnare a „satanismului” care se propagă în cluburi şi alta desprinsă din faptul că între „pelerinii” de la locul carnagiului nu s-au numărat şi sutanele ortodoxe. Motivul? N-au fost chemate...

Parchetul i-a reţinut pe cei trei proprietari ai clubului. Se aşteaptă să fie arestaţi, deşi în cazul acesta nu se poate pune problema că vor mai da foc la nişte cluburi. Trăiesc şi ei drama lipsirii de libertate pe termene apreciabile, datorită neglijenţelor şi indiferenţei. Nu ştiu cu ce i-ar ajuta pe procurori arestarea lor, atâta timp cât lucrurile sunt clare. Deşi se cere în stradă cu insistenţă, nici anchetarea lui Piedone nu va rezolva ceva. Pentru că este limpede că fenomenul cluburilor cu dotări de siguranţă minimală s-a datorat aproximaţiilor legislative şi „cointeresării” inspectorilor, concomitent cu soluţia de a se câştiga mult, cu cheltuieli minime. Un act de reglementare a acestei categorii de instituţii de divertisment se impune a fi dat, chiar dacă cu preţul atâtor vieţi omeneşti. Fostul preşedinte Băsescu face o propunere comică: să se facă un program „Primul Club!”

În general, mass media a tratat cu responsabilitate evenimentul, punând în evidenţă o extraordinară solidaritate umană în faţa unei nenoriciri de un asemenea calibru. N-au lipsit, desigur, accentele negative – precum atitudinea lui Pavelescu, cel care era de părere că nu sunt motive pentru doliu naţional (deşi, într-un fel, are dreptate: este perfect aplicabil în situaţiile în care nu există vinovăţii umane în producerea lor). Sau – pată ce va rămâne, greu de şters, pe obrazul postului public de televiziune - ignorarea preţ de 8 ore a evenimentului. Scuzele tardive ale instituţiei şi măsura de gen „Acarul Păun” luată împotriva şefei de la Actualităţi sunt de ochii lumii. În mod firesc, pentru o asemenea gafă, impardonabilă, întregul Comitet Director ar fi trebuit să-şi prezinte demisia, în frunte cu directoarea interimară Irina Radu, care vrea să spună că nici usturoi n-a mâncat, prin penibilele sale mesaje către poporul teverist.