Tradițiile Brașovului de Anul Nou mai au doar un caracter sporadic, festivist și simbolic

Nu mai sunt decât câteva zeci de ore până când o să întâmpinăm cu paharul în mână, alături de cei dragi, Noul An. Așa cum a fost, 2008 aproape că s-a dus. 2009 bate la ușă. Omul modern se bucură de noaptea dintre ani nemaiținând cont de toate ritualurile pe care le îndeplineau strămoșii lor. Unele dintre ele nici nu mai există. Altele sunt respectate doar cel mult ca superstiții. Pentru strămoșii noștri nu era importantă doar momentul de trecere, ci tot acest ciclu al sărbătorilor de iarnă, care începe de la Crăciun și se încheie la Bobotează. „Tradiția, din păcate, în multe locuri nu se mai păstrează. Mai există comunități tradiționale, însă tradiția are un caracter sporadic, festivist și simbolic”, ne spune profesorul Ioan Prahoveanu, etnolog de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Brașov. În această perioadă îngropăm anul vechi Și pentru bunicii noștri noaptea dintre ani era cea mai așteptată. Nu pentru afișarea fastului și opulenței. Ci pentru că această noapte era una încărcată de magie, era noaptea în care se puteau face previziunile pentru noul An: cum va fi vremea în noul an, cât de bogat va fi el etc. „În tradiția populară, această perioadă a sărbătorilor de iarnă reprezintă de fapt un ciclu de reînnoire a timpului. Acest ciclu se împarte în două părți: perioada de la Crăciun la Anul Nou este perioada în care anul vechi este îngropat. Cea de-a doua perioadă este cuprinsă între prima zi a anului și Boboteaza, iar în unele zone ale țării este o perioadă de curățire a spațiului. La noi nu există acest obicei de curățire, însă”, ne explică profesorul Ioan Prahoveanu. În zilele noastre, obiceiul mai este întâlnit acum în Țara Oltului, la Pârău sau la Sâmbăta, potrivit profesorului. Aici, la Sfântul Nicolae, feciorii din comunitate alcătuiesc ceata, cea care practic se va ocupa de desfășurarea întregului „arsenal de ritualuri de reînnoire” legate de sărbătorile de iarnă. „Tot acest ritual de reînnoire, cum bine se știe, are loc iarna. Nu degeaba. La acest ritual de îngropare participă toată lumea, chiar și morții. În această perioadă se cântă și colindele, care nu anunță doar Nașterea Domnului, ci și această reînnoire a timpului. Pentru strămoșii noștri, această perioadă era una de criză, este perioada în care ziua se micșorează, în care, Soarele, astrul divin intră în criză, părând că va fi înghițit de noaptea cea neagră. Este perioada solstițiului de iarnă. Tocmai de aceea intervin aceste ritualuri de salvare a timpului de la pieire. Noul an înseamnă și o renaștere. În special în Nordul Transilvaniei, această renaștere este marcată de un ins ales din comunitate, care este aruncat în apă, îngropat simbolic și care apoi renaște. O dată cu el renaște și timpul. Apoi urmează ospățul. În tot acest timp, în unele zone se face mult zgomot, pentru ca spiritele rele să fie alungate”, povestește profesorul. „Calendarul ceapă” prezicea vremea în următoarele 12 luni Seara de Anul Nou trebuie celebrată în familie, ne mai spune profesorul brașovean. „Momentul de trecere dintre ani se petrecea în familie. În unele sate, stingerea luminii simbolizează întunericul și haosul și aprinderea lor este simbol al nașterii și credinței. Acum este momentul potrivit pentru aflarea a ceea ce va fi în Noul an. De exemplu, capul familiei «citea» Anul Nou din calendarul cepei. Practic, se lua o ceapă, se spărgea și se luau 12 foi de ceapă. Pe fiecare se presăra sare și după o oră-două se făcea predicția. Dacă sarea de pe ceapă se umezea, atunci anul care urma era bogat în ploi, dacă sarea rămânea uscată, în anul următor trebuiau să se aștepte la secetă. Se mai îndeplineau și alte câteva ritualuri. Interesant de urmărit era și comportamentul păsărilor din curte, dacă erau agitate de exemplu în această noapte, în anul următor aveau loc vijelii, furtuni, tot felul de evenimente de genul acesta. Iarăși, luna era un factor predictibil: dacă în seara de Anul nou era lună plină, anul care venea era bogat”, dezvăluie Ioan Prahoveanu. Ce nu ar trebui să faci În Ajun, în 31 decembrie, nu e bine să tăiați cu foarfeca, să călcați sau să spălați rufe, spuneau bătrânii altădată. Nici nu se mătura, pentru că se spunea că-ți alungi prosperitatea din casă. „Există bineînțeles și o serie de superstiții legate de acest moment. De Anul Nou, trebuie să ai masa plină de bucate, iar paharul trebuie să fie în permanență plin. De asemenea, mai trebuie să-ți achiți toate datoriile până în ultima zi a anului. Altfel, se spune că datoriile se vor ține de tine tot anul. În prima zi a noului an, nu se aruncă nimic din casă, pentru că altfel se spune că-ți arunci norocul”, detaliază Ioan Prahoveanu. Mai mult, toată lumea știe de altfel, că noul an trebuie să te prindă cu bani în buzunare, deci este bine să ai câteva monede, căci nu suma este importantă. La trecerea dintre ani, este bine ca fiecare să poarte o haină nouă și ceva roșu, sau o altă culoare veselă care să atragă energiile pozitive. Și pentru următoarea zi există anumite superstiții. Astfel, prima persoană care va suna sau va bate la ușă în prima zi din noul an trebuie primită, pentru că se spune că va influența tot anul. Dacă va fi femeie, anul va fi unul prost, dacă va fi bărbat însă, vei avea noroc în anul următor. Persoanele blonde sau roșcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc. Urătorii aduc prosperitatea a doua zi „Pentru zona Brașovului, cel mai bine s-au conservat colindele și urăturile. În prima zi a anului nou se fac urările de sănătate, prosperitate și belșug. Există pentru această zi foarte cunoscuta sorcovă. Copiii vin cu crenguța – sorcova – în mână și-i urează gazdei sănătate, belșug și prosperitate în noul an. Mai există și Plugușorul. Este urătura pe care o fac băieții în mod tradițional, prin care urează gazdelor belșug în casă: «Cum a dat Dumnezeu an, /Holde mândre lui Traian/ Astfel să dea si la voi». Urări de prosperitate și belșug mai există. De exemplu, există un tip de urătură roscovăitul, pe care o fac doar fetele, așa cum plugușorul este doar pentru băieți. Toate acestea însă nu mai au acum decât un caracter de spectacol, însă se mai păstrează”, mai povestește profesorul Prahoveanu.