Țopârlanul 4x4

Întâmplarea a făcut ca zilele trecute televiziunea publică să înregistreze și să difuzeze niște secvențe care ilustrează în mod strălucit situația actuală a civilizației rutiere: o dispută inegală între numeroșii țopârlani - îmbogățiți peste noapte care, la volanul SUV-urilor lor (cu cât mai mari, cu atât mai important țopârlanul) cred că drumul le aparține, privindu-i pe ceilalți ca pe niște toleranți - și o poliție tot mai timorată și mai sfioasă în fața agresiunii fără limite a mitocăniei. O țopârlancă aflată la volanul unui 4X4 parchează pe spațiul verde, pentru că mașina ei are dreptul să parcheze unde vrea. Polițiștii - vreo 3-4 - chemați să constate iregularitatea și abuzul, nu știu cum să fie mai politicoși și mai puțin îndrăzneți și îi cer cu sfială actele. Țopârlanca îi privește de sus, necatadixind să răspundă și pleacă în trombă, mai să-i calce. Dezmeticiți în ultimul moment, polițiștii pleacă în urmărirea ei, reușesc s-o oprească și o duc la secție. Acolo asistăm la o altă probă de superpolitețe și de timiditate, finalizată cu o amendă modică pentru comportament abuziv aplicată țăpârlancei care pleacă cu capul sus, amenințând printre dinți: „lasă că o să vedeți voi!”. Adică, încerc eu să traduc, o să vedeți ce vă face bărbatu-meu și cum o să vă dea afară el! Pentru că țopârlanul e cel cu banii și cu puterea și probabil că tot el a învățat-o să nu stea de vorbă cu tablagiii, că-i are el în buzunar pe șefi. Este un sindrom absolut straniu: oameni, alminteri în banca lor și cu bun simț, în momentul în care urcă (la propriu, că mașinile astea sunt și înalte și domină peisajul) la volanul unei mașini care depășește 25-30.000 de euro, devin dintr-o dată alți oameni. Consideră că au prioritate în orice situație, că e umilitor pentru ei să stea la coadă și să n-o depășească pe contrasens, să meargă cu viteza legală și să răspundă la semnalele agenților de circulație. Țopârlanul se transformă într-un soi de superman care, atâta timp cât e la volan, devine mai inteligent, mai frumos, mai puternic și mai de neatins decât cei din jurul său. Mașina este pașaportul său pentru celebritate și pentru... imunitate. Acolo, sus, este de neatins. Și mai straniu este că brava noastră poliție rutieră pare definitiv marcată de acest fenomen: agentul de circulație, ferm și necruțător cu abaterile celor din Dacii sau din alte mașini comune, devine deodată neputincios în fața țopârlanilor. Mândria și orgoliul lor dispar brusc în fața aroganței și mitocăniei țopârlanului, pe care mai au puțin și-l venerează, li se pune brusc o ceață pe ochi când acesta forțează prioritatea sau stopul sau când demarează în trombă pe lângă coloana oprită la stop. Coboară privirile în pământ când țopârlanul îi amenință: lasă că vorbesc eu cu șefii tăi să te dea afară și să te trimită înapoi la țară (culmea e că, uneori, țopârlanul chiar o face!). Pentru că imediat ce țopârlanul îl lasă cu privirile-n soare, să-i revină brusc autoritatea și să-l fluiere amenințător pe nefericitul din Tico care era cât pe ce să-i taie calea, având prioritate, țopârlanului. Punând, desigur, traficul în pericol!