Toate bisericile din judeţul Braşov vor avea câte o icoană cu Sfântul Andrei Şaguna

Toate bisericile din judeţele Sibiu şi Braşov vor avea câte o icoană a Sfântului Andrei Şaguna, oferită gratuit de către Arhiepiscopia Sibiului, cu prilejul împlinirii a unui deceniu de la canonizarea celui care a fost mitropolit al Ardealului.
„În prima zi a manifestărilor dedicate hramului din acest an al Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, au fost sfinţite o primă parte a celor peste 500 de icoane care vor fi împărţite tuturor bisericilor din Arhiepiscopia Sibiului. Astfel, la zece ani de la proclamarea canonizării marelui mitropolit al Ardealului, în toate bisericile ortodoxe din judeţul Sibiu şi din judeţul Braşov, va exista câte o icoană a Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, pentru ca la fiecare prăznuire a sa, în 30 noiembrie, când îl cinstim pe Apostolul românilor, Sfântul Apostol Andrei, preoţii şi credincioşii din eparhie să aducă cinstirea cuvenită celui care a reînfiinţat Mitropolia Transilvaniei", a decis Mitropolia Ardealului.
Slujba de sfinţire a icoanelor Sfântului Ierarh Andrei Şaguna a fost săvârşită luni, 22 noiembrie, de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului şi locţiitor de episcop al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, în Catedrala mitropolitană din Sibiu.
„Icoanele sunt special confecţionate pentru a marca cei 10 ani de la proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei. În felul aceasta dorim ca generalizarea cultului marelui ierarh să fie asigurată şi prin prezenţa pe tetrapodurile bisericilor noastre a icoanei Sfântului pe data de 30 noiembrie”, a declarat preotul Emanuel Tăvală.
Toate icoanele vor fi oferite gratuit bisericilor ca dar al Înaltpreasfinţiei Sale Părinte Mitropolit Laurenţiu.

Canonizat din 2011
Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, e sărbătorit pe 30 noiembrie, zi în care este cinstit şi Sfântul Ierarh Andrei Șaguna (canonizat la 21 iulie 2011).

Mitropolit al Transilvaniei
Mitropolitul Șaguna Andrei (din botez Anastasie) a fost mitropolit al Ardealului (de origine aromână). S-a născut la 20 decembrie 1808 (1 ianuarie 1809 st. n.) în Mişcolţ, în Ungaria şi a trecut la Domnul la 16/28 iunie 1873 în Sibiu (înmormântat în Răşinari).
La 12/24 decembrie 1864 a fost numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Ardealului cu reşedinţa în Sibiu.

Rămas în istorie ca vajnic apărător al drepturilor ortodocşilor şi românilor din Ardeal
Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului, prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale - formate din clerici şi mireni - convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane - la Arad şi Caransebeş -, a convocat un Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie-octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica Ortodoxă din Transilvania şi Banat până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut – autonomia faţă de stat şi sinodalitatea, adică participarea laicilor (2/3) alături de clerici (1/3 ) la conducerea treburilor bisericeşti - au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.

„Întemeitorul” învăţământului în limba română, în Ardeal: a cerut ca fiecare parohie să îşi ridice un edificiu şcolar, care să facă şi cursuri serale pentru „neştiutorii de carte”
Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi mediu ortodox românesc din Transilvania.
În 1852, Şaguna a cerut ca fiecare parohie să îşi ridice un edificiu şcolar, iar în 1870 a rânduit ca în fiecare parohie să se ţină cursuri serale pentru „neştiutorii de carte”.
La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale”, un gimnaziu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat în 1850), o şcoală reală-comercială (din 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad (din 1868).
La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare.
La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii: teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului. A trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol decisiv la, întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român” (Astea), fiind primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Telegraful Român” (ianuarie 1853), care apare până azi.
„Prin aceste trei mijloace - prin preoţi vrednici şi biserici, prin şcoli confesionale şi prin cărţi tipărite în grai românesc - mitropolitul Andrei Şaguna a întărit peste Carpaţi unitatea credinţei ortodoxe, unitatea etnică naţională şi unitatea de gândire şi acţiune, împotriva atâtor influenţe străine”, scrie Nicolae Iorga în „Istoria Bisericii româneşti” (Bucureşti: f.e., 1932).

Om al revoluţiei
Ca „om politic”, a îndeplinit un rol de seamă în perioada 1848-1849: preşedinte al Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3/1 5 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului Austriei, la Innsbruck şi Viena, apoi Guvernului din Pesta. În anii următori - fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor - a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române; după 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, între 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor (1861) şi al Congresului naţional al românilor (1863), ambele la Sibiu; după crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiei „activismului” în viaţa politică a românilor transilvăneni.
Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, lângă Sibiu; membru de onoare al Societăţii Academice Române (1871), preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania” din Bucureşti.