Toate, 3 minute

Indiferent de locul în care auzim de obicei melodii în ziua de azi, radio, Spotify, Youtube, probabil că am observat că acestea tind să dureze aproximativ 3 minute.
După cum explică Vox, obiceiul datează de la începutul secolului al XX-lea, când înregistrările shellac au apărut pentru prima dată pe piaţă. Rata acestor înregistrări a variat în timp, însă aceasta s-a stabilit în cel din urmă la 78 de rotaţii pe minut (RPM).
Cele mai populare dimensiuni ale discurilor au avut aproximativ 25 cm, care puteau stoca aproximativ trei minute de muzică pe fiecare parte, şi 30 cm, care au avut loc aproximativ patru până la cinci minute pe fiecare parte. Pentru a determina posturile de radio să le transmită muzica şi pentru a-i determina pe oameni să o cumpere, muzicienii au trebuit să respecte acele limite de timp.
Sfârşitul anilor 1940 a văzut naşterea discului de 45 RPM: un disc mai mic, mai ieftin, făcut din vinil, care nu putea gestiona mai mult de trei minute de muzică pe fiecare parte.  
În timp ce discurile cu 78 RPM, de 25 cm, au dat naştere tendinţei de trei minute, cele de 45 RPM au contribuit cu adevărat la transformarea acesteia într-o necesitate pentru single-urile radio de la mijlocul secolului al XX-lea.
În prezent, tehnica a evoluat, dar perioadele de atenţie mai scurte şi influenţa reţelelor sociale ar putea explica tendinţa spre concizie, dar nu este singurul factor: şi modelul de compensare contează. „În loc să fii plătit prin vânzări fizice, eşti plătit într-un flux, care contează doar dacă cineva ascultă 30 de secunde dintr-o melodie”, a declarat compozitorul Charlie Harding pentru The Verge. „De fapt, are sens dacă poţi avea mai multe melodii transmise în flux simultan, ceea ce înseamnă că vrei să-ţi împachetezi albumul cu melodii mult mai scurte”.