Ţinutul Secuiesc a pierdut bătălia în... Catalonia

Marţi, la 18,30 în Parlamentul Cataloniei urma să se voteze.
Independenţa iraţională sau coexistanţa normală. Din acest moment de referinţă pentru U.E. şi implicit România pornesc această dizertaţie.
Pseudovotul din Catalonia a prezentat, cu argumente şi violenţe, slăbiciunile conceptelor răsfăţate ale Uniunii Europene.
Subsidiaritate în loc de solidaritate, descentralizare forţată, promovarea  autodeteminării regionale pe criterii etnice în contradicţie cu membrii oficili şi creatori ai U.E., state suverane ce şi-au cedat grade de independenţă pentru o suprastructură ce putea fi - şi mai poate fi - un succes.
Sunt euro-critic nu euro-sceptic.
Realizată în marş trimfalist, Uniunea Europeană a uitat de naţiunile care o concep şi au consacrat-o şi aceasta a impus pe baza teoriei politicii corecte un abuz al tribalizării.
U.E pare un poem scris de Eminescu sau Shakespeare şi bâlbâit de un manelist.
Conceptul de tribalizare nu-mi aparţine, ci profesorului de politologie, Ignacio Ramonet. Incredibil, spaniolul nu a reuşit la el în ţară, ci a fost profesor la Sorbona şi editorul şef de la Le Monde Diplomatigiue din 1991 până în 2008.  Deci în Franţa.
Să revenim.
Tribalizarea s-a atomizat şi apoi canibalizat. Fiecare regiune, oraş, comună, cartier şi-a creat iluzia susţinută de dogmaticii profitului bancar din fruntea U.C. – Uniunilor Corporatiste - că poate rupe o halcă, o bucată sângerie din pulpa vecinului.
Omul-slugă a învins sistemul, dar a rămas singur, gol, la marginea drumului pe unde nu mai trece nimeni.
Victoria de imagine a Cataloniei privind intervenţia uneori prea dură a celor din Guardia Civil împotriva votanţilor nu este sustenabilă.
Pentru că aceştia au intervenit într-un cadru legal al Spaniei şi al U.E.
Haide să presupunem prin absurd că mâine se proclamă Republica Tâmpa, cu sediul la Braşov. Iar şeful republicii decide ca armata şi poliţia trebuie să părăsească noua „ţară”, iar poliţia locală îi arestează pe cei ce nu acceptă noile reguli. Serios?
Se poate răspunde că votul democratic contează.
Perfect corect.
Dar secţiile de votare din Catalonia au fost puse unde şi cum au vrut muşchii separatiştilor, nu a existat nici un control şi a sfidat orice regulă al bunului simţ legalizat.
Succesul catalonezilor este o ridicare prin prăbuşirea în non-sens a Europei.
Pe aceaşi logică în curând, prin atomizare, vom avea primari de stradă, iar administratorii de bloc vor fi automat consilieri locali. Sau consilieri stradali?
Căci...
U.E. a creat copii răzgâiaţi.
Care au voie să micţioneze în sufragerie, să spargă vasele în capul vecinilor, să lovească pe oricine, pentru, că, nu-i aşa, copiii nu pot fi certaţi sau pedepsiţi  pentru că le încalci drepturile!?
Autoritatea, educaţia, raţiunea şi coerciţia nu mai au nici o valoare.
Violul moral nu mai contează dacă este efectuat de un minoritar sau imigrant.
Cel mai filosofic popor din ultima mie de ani din Europa şi cel mai cretin totodată, Germania, şi-a însămânţat în vaga femeie Merchel viitoarea clasă conducătoare prin acceptarea iraţională a nenumăraţi musulmani.
Umanismul este foarte bun şi trebuie promovat. Dar atât timp cât nu imporţi oameni cu adevărat suferinzi, copii, femei, bătrâni, ci sprijinitori Daesh eşti retardat. La nivel conceptual şi statal. Iar istoria, de la primul la al doilea război mondial, a demonstrat că Germania are această (in)capacitate.
Revenid la Catolonia şi implicit la naţiunile fără stat - cum sunt denumite Flandra,  Italia de nord (Padonia), Ţinutul Secuiesc, ş.a.m.d - pot prevedea un sumbru eşec.
Sprijinite de Rusia - cu acordul Germaniei, ce, istoric vorbind, a fost un aliat de nădejde al acestui stat euro-asiatic până nu au intrat direct pe conflict, cu răni şi cangrene adânci în istoria umanităţii - aceste voinţe fracturalizante par a trăi momentul de apogeu al efemeridei.
Pentru că....
În decenţa democraţiei - un organism viu, violent uneori, cu anticorpi faţă de derapaje - atunci când regulile flexibile ale jocului nu mai sunt respectate - poate acţiona dur şi drept.
De exemplu Catalonia - ca şi Ţinutul Secuiesc că tot îi bânuie ideea - va fi exclusă dacă voinţa lor va fi deasupra legilor din U.E. şi NATO.
Vor fi graniţe.
Şi aici apare cea mai sublimă idee. Pentru că şi acum, în secolul XXI europenii pot muri pentru idei abstracte. Dar nu suportă să fie atacaţi la... card. Nu cord, ci card, reafirm.
Întreruperea oricărei relaţii cu aceste presupuse naţiuni fără state înseamnă în primul rând un total eşec financiar pentru locuitorii lor.
Liderii lor, „independiştilor”, de la Carles Puigemon, la  Laszlo Tokeş pot exprima sentimente separatiste.
Dar nu vor putea exprima, ulterior, cetăţenilor, celor pe care i-au dezbinat, ideologic şi superior  foamea şi sărăcia.