Terorismul, de la corporatism la PFA

Recentele atentate, în special cele din Franţa, care au înregistrat şi cele mai multe victime, marchează intrarea într-o nouă fază a terorismului global şi trecerea de la  organizarea de tip corporaţie multinaţională, la multitudinea de iniţiative personale sau de grupuscul: un soi de persoane fizice autorizate să ia pe cont propriu o acţiune teroristă.
După atacurile din 11 septembrie, apogeul loviturilor de răsunet, Corporaţia teroristă - fie ea Al Qaeda sau DAESH - s-a aflat în faţa unor reacţii drastice şi concertate, mergând până la distrugerea totală a logisticii şi resurselor. În faţa acestei politici a apărut necesitatea renunţării la acţiuni complexe, implicând resurse şi coordonări complexe. “Centrul” pare să fi dat liber iniţiativelor private, sau le-a îmbrăţişat ca fiind de extracţie globală, activând mediile aflate în inima Occidentului, familiarizate cu acesta şi cu limitele sale de reacţie. Mă îndoiesc că atentatele din Franţa, de pildă, sunt legate altfel de centrele de comandă ale terorii decât prin asumare şi acceptarea lor ca părţi constitutive. Acestea au liber la organizare şi atac, cu condiţia ca rezultatele să fie subsumate interesului general al multinaţionalei terorii.
Această modificare face tot mai dificilă contracararea terorismului în general. Una este să urmăreşti, să localizezi şi să distrugi o organizaţie, să o bombardezi şi să o ţinteşti cu cele mai sofisticate drone şi alta e să identifici în furnicarul de populaţie islamistă din marile oraşe europene pe fanaticii cărora nu le pasă nici de propria lor viaţă şi nici de faptul că printre victime se pot afla chiar dintre cei în numele cărora se sacrifică. Acţiunile acestea sunt de cele mai multe ori izolate, fără nici o legătură formală unele cu altele. Iar unicul lor scop este să provoace teroare în modalităţile cele mai directe cu putinţă. Bomba autodeclanşată este instrumentul cel mai la îndemână pentru fanaticii cărora nu le pasă de propria lor viaţă. Dar, cum s-a văzut la Nisa, nici un camion frigorific nu este de lepădat, mai ales când oferă posibilitatea de a mătura o mulţime care nu se aşteaptă la aşa ceva.
Recentele atacuri din Franţa şi Turcia demonstrează că formele tradiţionale de reacţie antiteroristă sunt tot mai neadecvate. Fanaticii nu mai sunt impresionaţi de cohortele de politişti înarmaţi până în dinţi care patrulează în zonele aglomerate. Aceştia nu vor şti niciodată de unde vine surpriza atacului. Iar teroriştii iau, de regulă, cu ei pe lumea cealaltă detaliile organizatorice ale acţiunilor lor. Cel mai grav lucru ţine însă de faptul că mediatizarea intensă face prozeliţi printre amatorii inconştienţi de glorie postumă în numele Profetului. Rândurile acestora se vor înnoi mereu, fără să se poată identifica eventualele ramificaţii - în cazul că acestea există. Şi nu doar atât: nu este deloc exclus ca printre atentatori să se regăsească şi alte profiluri decât cele clasice, de etnii islamiste, îndoctrinate de imamii fundamentalişti la vedere sau sub acoperire care constituie adevărata reţea de suport a acţiunilor îndreptate împotriva stabilităţii lumii neislamice.