Terorismul ca fapt divers

A trecut epoca marilor lovituri teroriste, cu mii de victime şi distrugeri catastrofale. Deja, de la Bataclan încoace, pe măsură ce numărul morţilor a început să scadă, a crescut frecvenţa atacurilor. De câtăva vreme aproape  zilnic înregistrăm câte o nouă tragedie de acest fel, aria de manifestare lărgindu-se considerabil, dincolo de perimetrele considerate tradiţionale. Acestea au atins chiar şi Germania, considerată într-un fel protejata de condiţia sa de gazdă primitoare a valurilor de refugiaţi din Orient. Lucru care demonstrează că terorismul e orb şi că loveşte oriunde apucă.
Cine îşi imaginează că se mai poate găsi o protecţie de vreun fel, se înşeală amarnic. Bombele, centurile explozive, atacurile cu vehicule, tirurile de arme automate intră tot mai adânc în existenţa noastră de fiecare zi. Singurele diferenţe ţin de intensitatea percepţiei: într-un fel rezonăm la decapitarea unui bătrân preot din Germania de către doi jihadişti aflaţi în pauza de supraveghere şi altfel la moartea a o sută de irakieni spulberaţi de terorişti sinucigaşi într-o piaţă din Bagdad. Germania e aproape, iar Irakul e departe. Oamenii sunt însă egali în faţa lui Dumnezeu şi a lui Allah, iar iraţionalitatea acestor acţiuni ne afectează pe toţi.
Teamă-mi este că vom fi nevoiţi să convieţuim tot mai dur şi mai direct cu terorismul. Că va trebui să acceptăm ideea că ne poate lovi oricând şi oriunde, cu o frecvenţă inimaginabilă. Practic, va face parte din existenţa noastră de fiecare zi, de acum şi până într-un orizont de timp pe care nu-l vom putea defini. Iar lupta antiteroristă va deveni pe zi ce trece tot mai dură şi mai imprevizibilă. Acţiunile militare de forţă vor disipa, probabil, nucleele jihadiste din Siria şi Irak. Dar jihadiştii se vor risipi în toate direcţiile, fără a putea fi decelaţi în interiorul tot mai numeroaselor enclave islamice de pe cuprinsul continentului, de la ţări europene islamice, precum Bosnia, Albania sau provincia Kossovo, până la cartierele "închise" din Franţa, Belgia, Anglia sau chiar Germania. Acolo, germenii terorismului vor da roade imprevizibile şi necontrolabile. Riscul terorist va deveni similar celui din transporturi: aşa cum nu vom putea fi siguri când ne urcăm într-un avion, tren sau automobil că ceva va merge prost, tot aşa frecventarea unui mall, a unei arene sportive, a barului favorit sau chiar a unui loc de joacă se poate solda cu explozia sau cu gloanţele care vor pleca de unde te aştepţi mai puţin.
Din păcate statul, în formele tradiţionale în care îşi protejează cetăţenii, nu va avea instrumentele necesare pentru a contracara aceste riscuri. Aşa cum nu ne poate proteja de accidentul rutier, nu ne va putea apăra de teroriştii singuratici care se vor mişca liber în mulţimile în care militarii înarmaţi sunt la rândul lor potenţiale victime. Terorismul va exista şi va lovi atâta timp cât cauzele care îl generează se menţin. Nimeni nu îi va putea supraveghea pe toţi indivizii susceptibili a deveni autori de masacre cu dotări minimale, pentru că nu se va putea şti ce e în capul fiecărui individ. S-ar putea ca nu peste multă vreme să urmărim jurnalele de ştiri în care accidentele rutiere vor concura pentru întâietate în audienţă cu acţiunile teroriste decât prin numărul de victime.
Terorismul are şansa nefericită de a deveni un simplu fapt divers...