Terorismul bagajist!

Zilele trecute, într-un mare aeroport american, am avut un schimb de impresii cu un coleg, jurnalist din Washington, împreună cu care participasem la o manifestare internațională. A venit vorba, bineînțeles, și despre marele scandal prilejuit de dezvăluirile legate de proporția pe care a căpătat-o în America “monitorizarea” tuturor comunicațiilor și activităților în general, de către numeroasele instituții specializate, în numele combaterii terorismului. Colegul respectiv investiga, printre altele și un aspect particular: influența monitorizării asupra… furturilor din bagajele de pe aeroporturi. Constatase – el știe prin ce mijloace – că se efectuau complexe rapoarte de scanare a bagajelor, cu posibilitatea identificării aproape integrale a conținutului acestora. Aceste rapoarte erau centralizate și analiștii NSA puteau trage varii concluzii despre ce cărau oamenii dintr-o parte în alta a globului. Prin metode nu întotdeauna cunoscute, unele dintre aceste rapoarte încăpeau pe mâinile unor indivizi inventivi care foloseau rezultatele pentru a identifica – cu ajutorul unor scannere mobile – exact bagajele în care se aflau lucruri de valoare, pe care le subtilizau în procesul de transbordare. Numărul mare de reclamații determinase o intervenție de la nivel înalt, fără însă ca problema să fie rezolvată. La momentul discuției nu știam că așa ceva urma să mi întâmple chiar mie. În sensul că bagajele de cală le-am primit abia după două zile, desfăcute și răscolite pentru motive care nu mi-au fost aduse la cunoștință de către compania transportoare (AIRFRANCE). Ce vreau să spun cu asta: că este cu totul explicabilă frământarea care a cuprins opinia publică americană în urma dezvăluirilor legate de amploarea “monitorizării”. Practic, nu mai rămâne nici un colțișor al vieții intime nescotocit de analiști în căutare de potențiali teroriști. Aceste este aspectul moral. Cel material ține de posibilitățile pe care aceste operațiuni le deschid pentru unele activități criminale, prin scurgeri de informații sau spargeri de coduri de protecție. Furturile din bagaje sunt doar un aspect minor. Există numeroase alte procedee prin care se pot aduce atingeri grave patrimoniilor personale și publice, de care se face răspunzătoare această campanie excesivă. Venit într-o ciudată vizită la București, ca să laude SRI și SIE, directorul CIA spune că datorită acestor măsuri ar fi fost dejucate peste 50 de atacuri teroriste. Cetățeanul american poate fi impresionat imaginându-și 50 de ruine fumegânde precum cele de la WTC. Dar, cât de grave ar fi fost acestea sau chiar dacă ar fi putut avea loc, n-o știu decât subordonații dlui Brennan. Care au tot interesul să supraliciteze gravitatea potențialelor acțiuni. Păi, nu ne-a spus însuși dl Maior, că și SRI-iștii noștri au împiedicat nu știu câte atacuri teroriste, fără să ne mai dea vreo informație despre acestea? Probabil că de aia l-a și lăudat Brennan.