Terminatorul Toader: I’m back!

Dacă, să zicem, Lazăr era judecat pentru nişte fapte care ar fi prevăzut pedeapsa cu (Doamne fereşte!) moartea, iar Toader era procurorul, rechizitoriul prezentat de acesta garanta execuţia inculpatului - indiferent de forma ei - fără nicio şansă de recurs. Cele 20 de puncte (nu doar de vedere) din care ministrul l-a evaluat pe procurorul general au fost solide, impecabil argumentate şi nu i-au lăsat nicio şansă impostorului care s-a autoerijat în „ministru” public.Pentru că asta a fost şi este „arheologul” de la Sibiu ajuns în funcţie cu dedicaţia clară de a suplini defecţiunea binomului clasic, după ieşirea din scenă a lui Coldea. Deşi, teoretic, şef al Codruţei, acesta s-a comportat ca un subordonat slugarnic care nu îndrăznea să iasă din cuvântul şefei pe care a şi luat-o sub oblăduirea sa la revocare. Cu tenacitatea-i care devine proverbială, Toader a purces la desfiinţarea „binomului secund” uzând de prerogativele sale reale şi de lipsa de loialitate (faţă de Constituţie) şi de bun simţ (juridic) a personajului a cărui soartă este pecetluită tocmai prin „reţeta Kovesi”. Bineînţeles că avizul procurorilor din CSM va fi negativ (ar însemna să se auto-acuze, altfel) iar decizia lui Iohannis singura posibilă (indiferent cât timp îi va lua să citească evaluarea), astfel încât Taica Lazăr poate fi considerat cu durata de folosinţă expirată. În lungul război de uzură dintre statul paralel şi resturile statului, „lupta împotriva corupţiei” (scuza utilizată pentru abuzurile şi ilegalităţile în lanţ comise) este, cu siguranţă, „slăbită”, spre neliniştea şi „îngrijorarea” susţinătorilor de la Bruxelles ai „independenţei” Justiţiei. Principalul perdant al partidei este, desigur, Iohannis, care pe lângă privilegiile personale ciuntite prin modificările aduse codului de procedură, pierde avantajul major al numirii şi controlului principalilor săi agenţi de influenţă - şefii de parchete. Dacă o va respinge - previzibil - pe Adina Florea, Toader va veni cu o nouă propunere care nu va mai putea fi nici blocată de Lazăr şi nici respinsă de Iohannis. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul viitorului procuror general care, în premieră pentru cel puţin ultimii 10 ani, nu va mai fi „negociat”, cum a fost cazul cu Kovesi şi Lazăr. Evident, pentru o asemenea conjunctură remanierea lui Toader apare ca o glumă bună, cu atât mai mult cu cât este evident faptul că rămâne unul dintre foarte puţinii membri ai cabinetului care are şi competenţa şi autoritatea necesare pentru a-şi exercita mandatul. Episodul constituie o lovitură şi pentru „echipa de zgomote” de la Bruxelles, dirijată de Macovei, a cărei influenţă asupra Comisiei se confruntă cu determinarea Executivului de la Bucureşti de nu fi dispus să înlocuiască Constituţia cu „recomandările” adesea fanteziste ale Comisiei de la Veneţia, dar şi cu imposibilitatea de a se scoate din joc Curtea Constituţională, care va rămâne în continuare, arbitrul jocului de interese şi de proiecte politice.