Terapia bio-electrică şi istoria acesteia

Terapia bio-electrică este o descoperire relativ recentă şi are potenţialul de a înlocui multe dintre tratamentele medicinii alopate şi chirugicale. Există mai multe dispozitive care folosesc câmpuri electrice specifice pentru a altera funcţia sau condiţia unui ţesut, organism sau a celulelor corpului fizic. Aceste câmpuri electrice pot fi programate pentru a promova vindecarea unui ţesut sau pentru a inhiba dezvoltarea unor organisme nedorite (de tip parazitic). Acolo unde există câmpuri electrice, există şi câmpuri magnetice, de obicei aflate la un unghi defazat cu 90 grade faţă de câmpurile electrice. Schimbul energetic dintre câmpul magnetic şi câmpul electric joacă un rol important în această terapie, dar frecvenţa, forma undei, durata şi polaritatea pulsului, sunt elemente definitorii; toate joacă un rol important în acest mix şi determină diferenţa dintre succesul şi eşecul aplicării terapiei. La sfârşitul sec. 19, Nikola Tesla a patentat multe invenţii de tip electro-tehnic care demonstrau şi certificau abilitatea de promovare a sănătăţii prin folosirea curentului electric. Unele dintre acestea se bazau pe folosirea unei frecvenţe înalte şi a voltajului mare (generatoare electrice pulsatorii de curent direct) care produceau o nouă formă de energie de tipul ether-ului numită Energie Radiantă.

Rife şi rezonanţa
Un alt individ extrem de interesant care a participat la dezvoltarea şi aplicarea teoriei electrice a sistemelor vii, este dr. Royal Rife. Între anii 1925-1935, dr. Royal Raymond Rife din San Diego, California, a creat primul microscop electric pe care l-a folosit în tandem cu un generator de frecvenţe. Folosind lumina ultra-violetă, microscopul lui Rife era capabil de o amplificare de 60.000 de ori. Acest grad de amplificare i-a permis să observe viruşi şi bacterii vii în timp ce le aplica frecvenţa ROM (rezonanţă oscilatorie mortală) cu al său generator de frecvenţe. Dacă se aplică acestă frecvenţă unui obiect sau organism, va începe să vibreze până când se va dezintegra. Pentru comparaţie, luaţi exemplul paharului de vin care este spart de tonalitatea vocii unei soprane. Amplificarea de 60.000 de ori este  rar întâlnită pentru microscop, chiar şi în zilele noastre. Microscoapele electronice din zilele noastre pot folosi o perspectivă detaliată, dar prin ele se pot observa doar organismele moarte. Abilitatea de a observa starea vie a micro-organismelor este extrem de importantă pentru determinarea diagnosticului şi a terapiilor necesare. Microscopul lui Rife nu a jucat nici un rol în distrugerea organismelor patogene, dar îi permitea să observe efectele câmpurilor electrice focalizate din Tubul Rază pe aceste organisme. În funcţie de ajustarea şi modularea generatorului de frecvenţe pentru a obţine frecvenţa corectă, Rife era capabil să observe dezintegrarea bacteriilor, paraziţilor sau viruşilor sub influenţa câmpurilor electro-magnetice rezonante. La început, Rife a primit laude din partea instituţiilor academice. Dar imediat după această recunoaştere au intervenit agenţii cartelului medico-farmaceutic şi cercetarea lui Rife a început să fie discreditată şi catalogată ca falsă (nesfârşite procese, acuze de escrocherie, intimidarea sponsorilor săi financiari, arderea şi distrugerea laboratorului etc.). Principalul său călău a fost şeful Asociaţiei Americane Medicale şi editorul jurnalului acestei organizaţii. Numele său era dr. Morris Fishbein şi acesta nu a tratat nici măcar un singur pacient în toată „cariera” sa medicală. Injustiţia adusă lui Rife de către Fishbein şi instituţia medicală este documentată în cartea lui Barry Lynes, „Leacul Cancerului care a funcţionat”. Din fericire, fizicianul Gary Wade, un specialist al tehnologiei de tip Rife, a făcut publică  toată cunoaşterea care ne poate îndruma în înţelegerea detaliată şi aplicarea teoriei şi tehnologiei Rife.

Secretul vieţii
Un alt mare gânditor care a jucat un rol important în această teorie a terapiei bio-electrice este inginerul Georges Lakhovsky. El a teoretizat faptul că filamentele genetice se află localizate în interiorul nucleului celulelor vii şi că acestea acţionează ca o bobină, având proprietăţile cerute de un oscilator (inductor, capacitor şi rezistenţă). Lakhovsky a postulat că toate celulele vii, inclusiv boala organismelor, pot acţiona ca un emiţător şi receptor de oscilaţii cu frecvenţă mare. Conform teoriei sale, starea de sănătate sau boală este dependentă de menţinerea oscilaţiilor celulelor sănătoase (stare de echilibru) sau de dezechilibrearea lor cu oscilaţiile celulelor bolnave (stare de dezechilibru). El a descoperit faptul că putea să amplifice nivelul oscilatoriu al celulelor slăbite şi astfel să limiteze sau să elimine boala prin ataşarea unor „antene” simple cu forma unei bobine, de zona afectată. Lakhovsky numea aceste antene, circuite oscilatorii şi erau purtate de oameni sub forma de brăţări sau curele. El pretindea că aceste antene capturează şi focalizează undele pro-viaţă din cosmos (unde cosmice) care rezonau cu armonicele frecvenţei fundamentale la care oscilau celulele slăbite. De fiecare dată când energia oscilatorie (din undele cosmice), având aceeaşi frecvenţă sau armonici ale acelei frecvenţe, este introdusă într-un circuit oscilatoriu (nucleul celulelor), oscilaţiile din cadrul celulei vor fi împuternicite printr-un fenomen numit în fizică, rezonanţă. Conform cu Lakhovsky, noile oscilaţii împuternicite care emană din fosta celulă umană slăbită, pot cuceri şi modifica oscilaţiile organismelor cauzatoare de boală şi astfel le poate diminua în putere producând apoi moartea lor.

Lakhovsky a făcut un experiment cu plante în 1924 pentru a determina validitatea teoriei sale. El a introdus în zece ghivece cu plante (Muscate) o plantă bolnavă care cauza tumori canceroase. Apoi a bobinat tulpina uneia dintre Muscate cu o bobină din fir gros de cupru de aprox. 30 cm în diametru. În timp, celelalte 9 Muscate au cedat bolii canceroase, dar Muscata căreia i-a fost ataşată bobina (antena) a înlăturat creşterea canceroasă şi s-a dezvoltat într-o plantă sănătoasă şi robustă. Lakhovsky a avut şi alte succese similare cu aceste bobine de tip antenă (circuite oscilatorii) şi pe animale sau oameni. Mai târziu şi-a extins cercetarea odată cu crearea Oscilatorului Multi-Undă. Oscilatorul Multi-Undă a lui Lakhovsky este capabil să genereze un număr mare de semnale pulsatorii cu frecvenţă mare care radiază energie în pacient prin doi rezonatori; un rezonator acţionează ca transmiţător iar celălalt rezonator acţionează ca receptor. Pacientul stă pe un scăunel de lemn între cei doi rezonatori şi este expus la aceste energii timp de 15 minute. Energiile cresc rezonanţa celulelor sănătoase şi creează dezechilibru în organismele bolnave. Rezultatele sale clinice au creat senzaţie în Europa.