Tentativă de flagrant la o tentativă de mită

Deși aș putea să spune că sunt „vaccinat” pentru orice fel de acțiune a DNA, ultima lor ispravă m-a cam lăsat bouche-bee! În ce sens? Nu e un secret pentru nimeni că faptele de corupție sunt printre cele mai greu de descoperit și de probat. De regulă, aici funcționează înțelegerea între părți. În cazul în care ambele sunt staisfăcute de tranzacție, devine aproape imposibil de probat ceva. Singura speranță, de regulă, este ca ori mituitorul, ori mituitul să aibă ceva motive de nemulțumire și să denunțe cazul. Dar nici asta nu este suficient: justiția are nevoie de probe, iar probele pot fi furnizate doar de flagrant. Adică de obiectul mitei, identificat în momentul în care este tranzacționat. Poate că nici un alt caz făcut public până acum nu ridică din start atâtea semne de întrebare ca cel în care sunt implicați polițistul Fătuloiu și afaceristul Chelu. Ai senzația că un scenarist beat a comis o producție suprarealistă, menită să năucească spectatorii. Ce se întâmplă? Păi următoarele: chestorul Fătuloiu, polițist cu rang înalt, are o tresărire de orgoliu profesional, atunci când se produce episodul „Șoric” și cere demisia șefului Poliției, acuzând regresul cu zece ani al stărilor de lucruri din branșă. Când își dă seama ce scandal stârnește, simte nevoia unei „protecții” și repune pe tapet o tentativă de mită veche de pe vremea lui Blaga. Practic, Fătuloiu îl incită pe Chelu să reia discuția în legătură cu ajutorul ce-i fusese solicitat. Îl invită la el la birou, vorbesc, primește o parte din bani dar, surprză! – procurorii nu sunt în debara să surprindă flagrantul. Coboară în parcarea ministerului, unde stau mituitorii și abia acolo se declansează tentativa de flagrant. Tentativă – pentru că ce găsesc polițișii în mașină poate însemna orice (oare ce semnificație avea perechea de pantaloni pe care o admirau cei ce făceau percheziția?). Un alt subiect de uimire este suma totală pretinsă a fi fost mită: un milion de euro! Ce miză puteau avea solicitările lui Chelu pentru ca doar mita să se ridice la atât? Apoi: cît de bine putea să funcționeze aceasta? Avea chestorul capacitatea de a rezolva toate cererile? Probabil că da. Așa ceva trebuie să se mai fi întâmplat, să fi existat un precedent, dacă s-a pornit pe drumul ăsta. Și încă ceva: care era mecanismul prin care cele două mașini și vila ar fi intrat în posesia unui slujbaș al statului care trăiește din leafă? Greu de înțeles! Dar, vorba lui Blaga, știu ei procurorii ce fac! Oare chiar știu? Nu cumva ne vom pomeni că un avocat hârșâit în chichițe juridice va demonta întreaga construcție a cărei șubrezenie este evidentă de la prima vedere? Este domnul Fătuloiu un ccorrado ccattani, împotriva căruia s-au coalizat toate mafiile, inclusiv cea din minister? Să sperăm că vom afla. Până atunci nu am decât sentimenul că am asistat la o tentativă nereușită de flagrant al unei tentative dubioase de mită.