Templu dacic, descoperit la Valea Zânelor. Se spune că ar fi fost ultimul refugiu al lui Decebal

O echipă coordonată de dr. Viorica Crişan, de la Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, va relua săptămâna aceasta săpăturile arheologice la cetatea dacică din Valea Zânelor-Covasna, obiectivul campaniei fiind scoaterea la lumină a unui templu descoperit în urmă cu aproape trei ani, scrie Agerpres.
Dr. Viorica Crişan a declarat că zidurile cetăţii au ieşit la iveală întâmplător în anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii şi a culcat pădurea la pământ, iar săpăturile au început trei ani mai târziu. „Am spus mereu că dacii de aici ne-au chemat, pentru că nu pot spune altfel. În anul în care a căzut pădurea, printre rădăcinile arborilor doborâţi de furtună au ieşit la iveală vase, ziduri, părţi de obiecte (…) În campania aceasta va trebui să scăpăm de un maldăr mare de pământ, pentru că în cercetările din anii trecuţi, respectiv 2013-2015, în zona în care am început săpăturile, în zona bastionului, au ieşit urmele unui templu dac. Am dezvelit doar o parte, pe trei şiruri de stâlpi care au fost montaţi în stâncă (…) Deocamdată avem şapte stâlpi, dar eu cred că merg spre 15, poate 17 stâlpi, deci trebuie să decopertăm o zonă destul de mare care este acoperită cu pământul aruncat din zona în care am descoperit templul”, a precizat dr. Viorica Crişan.

Cetate veche de 2.000 de ani
Potrivit acesteia, templul se aseamănă cu unul dintre cele existente la Sarmizegetusa Regia şi este o raritate pentru cetăţile din afara Munţilor Orăştiei. Este posibil să fi fost folosit de daci pentru a aduce ofrande zeilor, în interiorul acestuia fiind găsite foarte multe oase de animale şi vase, în special ceşti de opaiţ, dar şi mărgele şi alte piese de podoabă, fabricate din chihlimbar şi sticlă, fibule, pandantive, catarame, vârfuri de săgeţi, pinteni, etc.
Cetatea a fost ridicată în urmă cu aproape 2000 de ani, iar potrivit arheologilor este una dintre cele mai mari cetăţi dacice din afara Munţilor Orăştiei, fiind înconjurată de patru terase fortificate cu ziduri de piatră înalte de aproape doi metri, foarte bine conservate.
„Sunt patru terase şi platoul, deci cinci rânduri de fortificaţii (…) A existat o gândire destul de unitară a arhitecţilor şi constructorilor daci pentru alegerea locurilor acestor cetăţi, au ales munţi care din două sau trei părţi să fie greu accesibili, au ales zone în care să existe piscuri înalte care să îi apere de intemperii, dar şi de vizitatori nedoriţi şi care să le asigure o vizibilitate foarte bună asupra unei zone vaste. Cetatea de la Covasna îndeplineşte toate condiţiile, pe o porţiune de două treimi este extrem de abruptă şi greu accesibilă, de aici se vede toată depresiunea Târgu Secuiesc, toată valea Râului Negru, cu vizibilitate bună spre celelalte cetăţi din zonă, spre Tuşnad şi spre depresiunea Braşovului”, a mai spus Viorica Crişan.

Ultimul refugiu al lui Decebal
Potrivit unei legende, cetatea de la Covasna ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, iar potrivit alteia, aici ar fi ascunsă o importantă comoară, dar specialiştii nu pot confirma acest lucru. „Da, se spune că în interiorul cetăţii ar fi o pivniţă în care se găseşte un tezaur foarte mare (…) Sigur, sunt multe legende care vorbesc despre comori, dar eu cred că cea mai mare comoară sunt informaţiile pe care, până la urmă, cetatea ni le dă, legate de modul de lucru la vremea respectivă. Cetatea a presupus un efort uriaş ca să fie ridicată (…), putem vorbi de un întreg munte tăiat şi fortificat. (…) Nu ştim dacă a fost ultimul refugiu al lui Decebal, noi am vrea să fie aşa, dar nu avem nicio dovadă. Ştim că Decebal s-a îndreptat către o cetate din Est, dar este greu de spus dacă a fost cetatea de la Covasna sau nu, şi nici numele cetăţii deocamdată nu îl ştim”, a mai spus aceasta.
Primele campanii de săpături arheologice la cetatea din Covasna au fost făcute cu ajutorul armatei, până în anul 2003, când echipa a fost formată din tineri din zonă, pasionaţi de istorie. „În 1996 am urcat pentru prima dată la cetate să văd care este situaţia, iar săpăturile le-am început în 1998 (…) Au fost nişte vremuri foarte grele, în perioada de început am lucrat cu soldaţi. Mulţi localnici ne-au ajutat însă foarte mult cu hrană, cu cazare, cu ce au mai putut (…) De câţiva ani lucrăm cu tineri peste 16 ani. Sunt printre ei câţiva care au venit cu mine zece sau mai mulţi ani, au terminat liceul, au terminat facultatea şi continuă să vină, îşi iau concediu şi vin şi lucrează la cetate”, spunea Viorica Crişan.
Luna viitoare vor fi organizate două evenimente pentru public la cetatea dacică de la Covasna, respectiv Zilele cetăţii şi Ziua porţilor deschise pe şantierul arheologic. Viorica Crişan e de părere că cetatea ar putea atrage un număr mai mare de turişti în zonă, dacă autorităţile locale s-ar implica mai mult în protejarea şi promovarea ei.