Telenovela unui păcat dintre Scripcaru si Brașov. Păcat de noi

Susține un verzui portocaliu că a fost odată ca niciodată un Brașov mic, răpciugos și pe care îl chinuiau copiii răi din cartier. Într-o zi, cum nu a mai fost, acest băiat simplu, de la țară, dar cu portmoneu milos, l-a luat acasă. L-a îngrijit, chipurile, l-a asfaltat, i-a dat lăptic să mănânce și i-a cumpărat tomberoane de lux. Ca să crească mare și dolofan. Mai mult, prietenul Brașovului a strigat haiducește ,sârma, bă” și Brașovului îi crescură moll-uri de la soare te puteai uita, dar la el ba. Apoi a început să îl scoată în lume, să-l ducă la prietenii lui, la ministere și ministrese ca să joace jocul datoriei cu acesta. Astfel, de bucurie, cum venea cineva, cu niște firfirei în contul băiatului cu suflet aproape la fel de mare ca punga, cum Brașovul, ca-n poveste, oua terenuri gratis, giratorii umflate la factură și rumene la decont, deszăpeziri în aproape plină vară și câte și mai câte, dragii mei , precum hoteluri gratis pentru băieții de partid, de nici noi nu le putem povesti pe toate că nu am citit integral dosarele de la DNA, deși acestea merită Nobelul pentru literatură și dosare ținute la sertar. Bineînțeles, existau și există personaje invidioase – precum jos semnatul – rele la suflet, cum ar spune Muica Omida - unde își caută în bobi și portmonele țepuite norocul alesul Brașovului - pe numele lor mic ,,golani nepedeliști”. Sau nesimțiți invidioși și aroganți care cârâie în presă și pe la scara blocului despre această (din păcate?) frumoasă idilă și telenovelă plăcută unor locuitori de sub Tâmpa. Cam aceasta este, spusă pe scurt, telenovela financiară între un buruieștean de buruieștean și o fătucă orășeancă dezabuzată la greu de mândria sa. Mai exact de utilitățile pe care, fără drept de apel, le poseda. Terenuri și forță de muncă. Decență și bun simț. Civilizație și mândrie. De aceea, putem înțelege de ce actualul primar spune peste tot, chiar și atunci când încalcă câte un morman al legii, că ,Brașovul este al meu”. Pentru că, în opinia sa, l-a înfiat. Nu putem uita că în urmă cu vreo trei ani, când a fost invitat la Mix TV a spus că nea Căncescu trebuie ,,să se ocupe de comunele lui amărâte, Brașovul este al meu”. Tupeul verzuiului-portocaliului este fără margini. Poate pentru că el crede ca trăiește cu o amantă de serviciu, pe numele ei de fată Kronstad, o poveste de amor și te omor, mai ceva decât în filmele cu gangsteri.