Tehnologia șpăgii

Nici șpaga nu mai e ce-a fost odată! O îndeletnicire individualistă. S-a perfecționat și s-a tehnologizat. A devenit un business care se desfășoară după un plan de afaceri cu reguli bine stabilite. Și de care nu este străin nici Executivul, sau membrii marcanți ai acestuia. Pentru ca lucrurile să nu rămână la voia întâmplării cabinetul Tăriceanu a creat două centre de profit: Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) și Fondul Proprietatea. Ambele strâns legate de una dintre preocupările de căpătâi ale liberalilor: reparația "nedreptăților"comise de regimul comunist, față de care precedentele guvernării nu manifestaseră vreo râvnă deosebită, cu excepția, poate, a acțiunilor întreprinse de ministrul cederist al Justiției, Stoica, prin propriul cabinet de avocatură. Cele două insituții aveau, la suprafață, rolul de a îndrepta o stare de lucruri care trenase, iar pe de alta de a finanța partidul prin contribuțiile recunoscătoare ale beneficiarilor. Pe filiera respectivă a fost pusă la treabă o adevărată industrie a retrocedărilor ce a funcționat prin etape intermediare: tribunale și primării! Finalul fericit se petrece la ANRP unde, după ce dosarele erau studiate cu atenție se dădea fișa galbenă ce-l introducea pe petent la coada de la casierie. Arestarea vicepreședintelui ANRP Remus Baciu face oarecare lumină în mecanismul de funcționare a instituției șpăgii. Cine dorea să-și încaseze banii, cotiza 15% din sumă. Au fost depistați câțiva dintre cei care au acceptat târgul. Logica mă îndeamnă să cred că majoritatea celor care au încasat sumele revendicate, au cotizat - altminteri ar fi îngroșat rândurile celor aflați în așteptare: peste 1600 de dosare cu fișă "galbenă". Tot logica mă îndeamnă să cred că dl. Baciu păstra pentru sine doar o parte din șpaga pretinsă -restul urmând a fi împărțit pe trepte ierarhice sau de interese. Nu știu dacă specialiștii DNA vor reuși să probeze acest lucru. Știu însă că la acest nivel nu se lucra cu amatori, ci cu adevărați profesioniști. Dl Baciu a făcut parte din structurile de recuperare încă de prin 2000, regăsindu-se mai mereu în ierarhiile administrative, indiferent de culoare politică. Cei care au curiozitatea să afle cifra de afaceri a "circuitului de într-ajutorare", n-au decât să facă un calcul: cât s-a retrocedat, din care să extragă procentul 15%. Celelalte cheltuieli, de la justiție, de la administrațiile locale, sunt mai greu de dedus, dar nu imposibil...