Teatrul de pe scenă și teatrul din carte

Festivalul de Dramaturgie Contemporană continuă în această seară cu spectacolul Băiatul din ultima bancă, al Teatrului Național din București, în care, în rol principal îl veți vedea pe Mihai Călin. În urmă cu câțiva ani, autorul spaniol Juan Mayorga era invitat la Festivalul de Dramaturgie Contemporană Brașov unde i se citea un text, în cadrul lecturilor de piese contemporane. Acel text, Hamelin, a fost montat, apoi, în București, la Teatrul Mic, de către regizorul Claudiu Goga. Anul acesta, Juan Mayorga, profesor de artă dramatică la Școala Superioară de Artă Teatrală din Madrid, este prezent din nou la Brașov, prin spectacolul Băiatul din ultima bancă, al Teatrului Național din București. „Băiatul din ultima bancă este o piesă despre maeștri și discipoli; despre părinți și copii; despre oameni care au văzut prea mult și oameni care învață să privească. O piesă despre plăcerea de a te amesteca în viețile altora și despre riscul de a confunda viața cu literatura. O piesă despre cei care aleg ultima bancă: aceea de unde se văd toate celelalte”, nota Mayorga, în caietul program al premierei madrilene. Piesa a intrat în repertoriul Naționalului bucureștean, în regia lui Theodor Cristian Popescu. Spectacolul va fi precedat de lansarea unui nou volum de carte de teatru, editat de către Fundația Culturală „Camil Petrescu”: „Avram Goldfaden și teatrul ca identitate”, de Anca Mocanu. Este vorba despre un studiu monografic despre cel care a fondat, în anul 1876, primul teatru de limbă idiș din lume, în Grădina de vară „Pomul Verde” de la Iași. O monografie necesară despre o personalitate revendicată și de cultura română, cu toate acestea, până acum, prea puțin cunoscută publicului românesc. Tânăra cercetătoare Anca Mocanu argumentează ideea că Avram Goldfaden a făcut din teatrul evreiesc o formă esențială de existență culturală, deseori cultural–religioasă, o emblemă a identității evreilor în exil, dar și un moment extrem de important al istoriei scenei noastre.