Țeapa țepelor: Bechtel

Statul român are o lungă tradiție de țepe în materie de lucrări publice. De drumuri, în general. De fier, în special. De la “afacerea Stroussborg” din secolul 19, de pe timpul primului rege, s-au consumat nenumărate alte afaceri necurate, de calibre importante. Nici una n-a putut însă să egaleze “țeapa secolelor”: contractul Bechtel. Cu costuri de un miliard și jumătate pentru vreo 50 de kilometri – impracticabili – de autostradă, acesta va rămâne în anale ca o culme a prostiei și incompetenței guvernanților care au gestionat-o. Acest contract istoric a fost semnat în timpul guvernului Năstase, ca un semn de bunăvoință pentru admiterea noastră în NATO, ratată la Madrid de Constantinescu. N-ar trebui să ne mirăm, precum făcea inocentul Băsescu în prima sa campanie prezidențială, când îi acuza pe demnitarii străini care veneau la București să-și ia “tainul”. Tainul s-a luat, slavă Domnului, și în timpul mandatelor sale. Pentru că lobby-ul pentru interesele economice face parte din strategia marilor puteri și nimeni nu se jenează să sugereze sau să transmită direct care este “prețul” unei decizii politice. Privind lucrurile din perspectiva actuală, contractul era unul aproape onest, costul a peste 350 kilometri de autostradă ce ar fi legat Coridorul IV Paneuropean, fiind de dimensiunea celui plătit doar pentru a șaptea parte din traseu, iar termenul de execuție fiind de doar patru ani. În condiții “normale”, până la finele deceniului ar fi trebuit să beneficiem de o legătură rapidă între Borș și Brașov, conectându-ne la rutele europene care ajunseseră de mult în Ungaria. De ce nu s-a întâmplat așa? Pentru că în 2004 guvernul semnatar a fost înlocuit de unul compus din cel mai mare număr de miniștrii incompetenți din câți am avut în ultimii 20 de ani. Iar cei mai troglodiți dintre aceștia au fost furnizați chiar de noul președinte Băsescu (cel cu teoria că România n-are nevoie de autostrăzi) din “rezerva de cadre” a Primăriei, avându-l ca vârf de atac pe acel Dobre care își aștepta liniștit pensia numărând tramvaiele de la ITB. Acest om sufocat de pălăria care-l acoperea cu totul a comis gestul de mare curaj de a suspenda contractul, considerându-se apt să-l renegocieze în condiții mai avantajoase. O nădejde stupidă, pentru cine nu cunoaște forța juridică a marilor companii și rezistența de beton armat a contractelor lor. Lucrările vor fi stopate, reluate câte puțin când următoarele guverne mai găseau ceva bani, compania fiind însă în perpetuu câștig de pe urma penalizărilor prevăzute. La un moment dat, Bechtel câștiga mai mult stând decât lucrând! S-a ajuns în anul de grație 2012 când, cu aproape aceeași naivitate (ca să nu-i spun altfel), guvernul Ponta credea că va rezolva definitiv problema reziliind contractul. Însă, la suma uriașă deja plătită, se adăugă noi și noi penalizări pe care inexperimentatul ministru Șova va continua să le contabilizeze. Cu mandatul său incert și lipsit de experiență într-un domeniu în care și un individ uns cu toate alifiile ca Berceanu dăduse chix, Șova ne-a amețit cu declarații contradictorii din care reiese că habar n-are când și cum se va sfârși această sinistră poveste…. P.S. Cum naiba, aceeași companie reușește să facă în Kossovo autostrăzi cu 15 milioane pe kilometru, care la noi costau 50?