Te gândeşti la pensionare?

Pensionarea este o etapă foarte importantă, dar sunt puţini cei care se gândesc cu seriozitate la viaţa lor după retragerea din activitate. Există persoane foarte încântate de acest moment, care se adaptează imediat şi care trăiesc din plin anii de pensie, dar numărul celor care experimentează stări de anxietate, tristeţe, inutilitate şi chiar depresie profundă este de două ori mai mare. Efectele sunt diferite şi în funcţie de sex: femeile se adaptează mai repede şi mai bine, în timp ce bărbaţii sunt mult mai afectaţi de viaţa de pensionar.

Eşti pregătit pentru pensionare?
Sociologii şi psihologii consideră că ieşirea la pensie este similară cu adoptarea unei noi identităţi. Este o trecere bruscă de la „lucrez, deci exist!” la „nu muncesc, care-i rostul meu?”, iar mulţi oameni, pur şi simplu, nu sunt gata din punct de vedere psihologic să se pensioneze, chiar dacă sunt perfect stabili din punct de vedere financiar.
Există, însă, şi diferenţe importante. Astfel, ieşirea la pensie înainte de termen este mai uşor suportată, în timp ce retragerea după vârsta limită este foarte dificilă. Conform datelor din acest tabel cu varsta de pensionare anticipata la femei, posibilitatea de a se dedica multor activităţi practice le face să fie mai pregătite pentru pensionare, comparativ cu bărbaţii.
Chip Conley, consilier de management profesional, autor al cărţii „Bătrânul modern”, el însuşi trecut de 60 de ani, spune că una dintre cele mai bune abordări care pot preveni, în bună măsură, pierderea încrederii şi a respectului faţă de sine, este aceea de a privi pensionarea ca pe o nouă etapă a carierei, în care ai posibilitatea de a te concentra pe ceea ce nu ai avut timp sau curaj să faci până în acel moment. Acesta mai spune că este foarte important să-ţi foloseşti aptitudinile şi pentru a face ceea ce îţi place.

Dezavantajele vieţii de pensionar
Specialiştii consideră că cele mai mari dezavantaje ale vieţii de pensionar sunt lipsa obiectivelor şi a rutinei zilnice, monotonia şi lipsa provocărilor.
Comparativ cu perioada de activitate, la pensie, oamenilor le lipsesc obligaţia de a îndeplini anumite obiective, dar şi identificarea unor ţinte care trebuie realizate. Totodată, dispare şi motivaţia câştigurilor financiare, pensia fiind garantată şi sigură. Aceste aspecte sunt esenţiale pentru o viaţă activă şi sunt o sursă de satisfacţii. Pentru un om activ, acestea au fost cerinţe îndeplinite lunar, timp de peste 30 de ani. Al doilea mare dezavantaj este lipsa rutinei şi a programului strict. Deşi poate părea ciudat, multora le lipseşte inclusiv stresul indus de activitatea profesională.
Dacă o nouă rutină poate să fie mai uşor implementată, stabilirea unor obiective şi satisfacţia pe care îndeplinirea lor le generează sunt mai dificil de realizat. O soluţie poate să fie orientarea către pasiuni şi hobby-uri neglijate sau nedescoperite încă. Unii psihologi recomandată ca, în primul an după încetarea activităţii, pensionarii să-şi găsească activităţi noi, în domenii complet diferite de specializarea pe care au avut-o. Ideal este ca acestea să le ocupe cel puţin 4-6 ore zilnic şi minimum trei zile pe săptămână. În felul acesta, vor avea şi satisfacţii, dar şi ocazia de a implementa o nouă rutină.

Fă-ţi viaţa frumoasă!
Viaţa înseamnă evoluţie, iar pensionarea trebuie privită ca pe o etapă a acestei evoluţii. Este greşit să consideri că, fiind pensionar, nu mai ai nimic bun de aşteptat de la viaţă. Studiile arată că intervalul de vârstă 60-70 de ani este unul care poate aduce mari satisfacţii personale. Mai mult, gradul de fericire al oamenilor în această perioadă este mai ridicat decât al celor din intervalul 30-40.
Deşi viaţa poate să fie foarte interesantă şi frumoasă după pensionare, a trăi din plin depinde exclusiv de capacitatea individului de a se mobiliza pe sine, iar cei mai importanţi paşi sunt menţinerea conexiunilor sociale şi utilizarea la maximum a potenţialului personal, indiferent de domeniul de activitate avut sau de preocupările principale adoptate după pensionare.
Calitatea vieţii personale depinde în mai mare măsură de ceea ce face fiecare şi mult mai puţin de ceea ce fac alţii pentru noi, aşa că a menţine deschise toate canalele de comunicare, a fi activ din punct de vedere fizic, a-ţi face planuri şi a te implica în activităţi care aduc satisfacţie (de la banalul grădinărit în curtea casei până la acţiuni de voluntariat) reprezintă, în principal, rezultatul propriilor decizii şi acţiuni.
Libertatea pe care o presupune retragerea din activitate trebuie transformată în posibilitatea de a face ceva nou, care ţi se potriveşte şi îţi face plăcere. Pensionarea este doar jumătatea drumului în viaţă şi poate să devină una dintre cele mai interesante şi mai spectaculoase perioade.
Statutul de pensionar, al celor care vor ieşi din activitate de acum înainte, este superior şi complet diferit de ceea ce au experimentat generaţiile anterioare. Pensionarea nu mai este etapa finală, ci un alt capitol firesc dintr-o viaţă împlinită.