Taxa pe încredere
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 12 mai 2007
20 de milioane de euro ne costă pe noi, românii, distracția de la 19 mai. Practic, cotizăm cu câte un euro de căciulă la spectacolul grotesc pe care-l oferă „spuma” țării – cei aleși să nu conducă și să ne administreze pentru a trăi mai bine
20 de milioane de euro ne costă pe noi, românii, distracția de la 19 mai. Practic, cotizăm cu câte un euro de căciulă la spectacolul grotesc pe care-l oferă „spuma” țării – cei aleși să nu conducă și să ne administreze pentru a trăi mai bine. Pentru că în asta constă, până la urmă, acțiunea politică: o bună guvernare, care să dea oamenilor mai multe speranțe în viitor și în drumul ales către acesta.
E mult, e puțin? Greu de spus. Sigur este că ne puteam lipsi de această nouă taxă pe încredere. O taxă care adună, prin varii mijloace, sume de zeci de ori mai mari puse în joc pentru demiterea sau rămânerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte. Sume care – paradoxal, poate – fac să „duduie” o economie subterană a sponsorizărilor ilegale și a cheltuielilor mascate. De departe, campania președintelui suspendat, este mai costisitoare decât oricare alta de până acum, ceea ce dovedește că în spatele ei stau interese – mi-aș permite să spun „oligarhice” – mai mari decât cele ale competitorilor, care par deja resemnați. Miza exercițiului democratic, căci asta este, de la 19 mai este tot una de încredere: de ce coeficient de încredere dispune fiecare dintre părți (în general, tipul acesta de încredere nu se bazează pe logică sau pe calcule)? Cum se poziționează grupările respective pe eșichier, știută fiind „diversitatea în unitate” a scenei politice? Dar, mai ales, ce șanse există de a impresiona blocul masiv al nehotărâților și al indiferenților? Ca deobicei, aici este miza cea mai mare. Nucleele mai mult sau mai puțin dure, funcționează dintr-un soi de automatism. Cei care răspund la întrebări prin „Nu știu/Nu vreau!” sunt însă tot mai mulți, pe măsură ce decepția față de nivelul dialogului politic pune stăpânire pe segmentele altă dată active ale societății.
Va continua, la 19 mai, fenomenul care s-a făcut simțit, periculos de concret, la trecutul referendum, cel pentru Constituție, ce a pus sub semnul întrebării valabilitatea întregului demers? Sau vom asista, în mod surprinzător, la revigorarea spiritului civic prin miza neobișnuită a actualului scrutin? O miză ce se va putea răsfrânge și asupra următorului ciclu de chemări la urne? Vom afla în doar o săptămână. Dar ce săptămână!
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu