Tătucul, Guvernele, cnezatele, voievodatele și alte regiuni ale RPR. Republicii Prădate România.

În urmă cu vreo doi ani și jumătate, la insistențele UDMR, tătucul de la Cotroceni a vrut să-mi dea un loc de joacă mai mare. Emanatul portocaliu a vrut să-mi mărească curtea din fundul județului tooocmai până unde nici trenul nu ajunge fără o deraiere, o noapte petrecută iarna prin vagoane ce te fac să te simți ca la Polul Nord, o liță care să lege vagoanele de locomotivă, o șină de cale ferata ,,plecată” împreună cu etnicii rromi spre REMAT sau un gest autohton, de frăție româno – secuiască, ceva. Dădu atunci el din mânuțele sale – țin minte precum s-ar fi întâmplat ieri - iar harta județului a sărit în direct, în prim time, la toate televiziunile, cu câteva zeci de mii de hectare. Câtă decență stalinistă avea atunci tătucul portocaliu. Și totul pentru că îl rugase UDMR. Plin de uimire priveam cum marca nea Tătucu ăsta un șase-șase, poartă-n casă, șah mat, o maradonă cu pixul pe hartă, cum nu am apucat să mai văd decât în manualele de istorie de pe vremea lui Dej. Chiar îmi venea să fluier o doina de jale cu refrenul „T. Băsescu și cu Dej, au băgat spaima în burgeji”. În baronii locali era să zic. Tot felul de intelectuali, deontologi și oameni apăsați de grijile poporului în timp ce stăteau înscăunați prin diverse funcții mi-au spus că asta se numește Reformă, iar tataie de la Cotroceni nu este nepotul lui Dej. Oricum, rămâne memorabil faptul cum o dorință manifestată inițial oral de Al Mare, ignorând regulamentele, democrația și Constituția mâzgâlită și scuipată de toții inteligenții din fața blocului, a fost la un pas să fie pusă în aplicare. Trecut-au anii. Și guvernele Boc 1, 2, 3, 4, etc. A trecut direct în istorie chiar și guvernul emanat al străzii Ponta 1 și intrarăm, după lupte seculare care au durat timp de mai multe tururi de scrutin, locale, generale, referendumuri, și înjurături care au făcut deliciul Bruxelles-ului, în plină eră luminoasă a guvernării Ponta 2. Acesta, după ce a rezolvat imediat marile probleme ale țării, semnând celebrul pact de neagresiune cu mult prea Cotrocenitul, pact prin care se stipulează că cei doi nu au voie să se înjure de mamă și să-și fure unul altuia izmenele, astea, prerogativele, Ponta și ai lui s-au apucat ca la ora de lucru, în ședințele de guvern, să zgârie cu unghia de la degetul mic pe hartă noua Românie „rebrănduită”. Iar în centru le ieșiră o regiune taman ca a lui Băsescu. De unde cred că Ponta, după ce a semnat pactul de prietenie și neagresiune între palatele Cotroceni și Victoria, a primit de la șeful statului un kil de slană învelită în proiectul regionalizării, marca consilierilor prezidențiali, cu instrucțiuni de utilizare în limba maghiară. Eu nu știu cum se numesc, cum se alintă, cum se strigă acești mai mari ai zilei între ei, dar când văd macarale care râd în soare peste mormane de gunoi și privesc, așa, în zare, departe, fix până la blocul de pe cealaltă parte a străzii, cred că acest moment de mare tandrețe a avut loc când Tătucu a găsit o sticlă de vodka împachetată cu vechea hartă. Și citind ei așa, împreună, un degetar de juma de kil ca să li se împrospăteze memoria dimineața, au descoperit sub mâzgăliturile cu X și O cum arăta adevărata față a României. Că tot staționează pe aici tancurile sovietice. Scuze, avioanele americane. Dovadă că, oricum am privi-o, harta troicii incoruptibililor Băsescu (PDL) – Ponta (USL) - Oszkar Fuzes (ambasadorul statului vecin și prieten Ungaria) plasează capitala regiunii obligatoriu într-un oraș cu mulți aleși ai UDMR. Ca să se joace unii cu steagul secuimii, ală al lui CFR Cluj, prin tot Ardealul. Acum, dacă nu o să calc ca prostul în gropile nesfârșite din fața blocului, o să pot să mă duc până la Sibiu sau Sfântul Gheorghe să mă joc cu vecini sași sau secui, deși până acum nici nu știam că așa veselie inter etnică poate fi rezolvată cu o simplă sintagmă: interese economice comune de monopol ale unor oligarhi asupra resurselor. Așa că, stând pe vine și apărându-mă cu un par de haitele de urși de sub Tâmpa, mi-am amintit că în 1950 prin Legea nr. 5 au fost desființate cele 58 de județe ca și cele 424 plăși și 6.276 de comune rurale și urbane, fiind înlocuite cu 28 de regiuni, compuse, conform datelor oficiale pe care le puteți verifica ușor, din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune. Iar în 1952 – prin comasare, numărul de regiuni a fost redus la 18: Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Hunedoara, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Stalin, Suceava, Timișoara și, pentru prima dată după Unire, o entitate administrativă creată pe criterii etnice, Regiunea Autonomă Maghiară. Dragi aleși uniți în cuget și-n(e) simțiri , eu nu m-am lămurit încă: personal, dacă locuiesc în Brașov, buletinul meu va avea ca marcă regiunea Stalin sau Regiunea Maghiară? În rest, vă iubesc muuult de tot.