„Ţâşnea apa când aruncau morţii”

Simion Ghizdavu avea doar 15 ani în anul 1951 şi era elev la Şcoala Medie nr. 1, aşa cum comuniştii redenumiseră, în 1949, Liceul Radu Negru din Făgăraş. A sprijinit grupul de luptători anticomunişti din munţi, dar şi pe Ioan Mogoş şi Nicolae Mazilu, luptătorii din Toderiţa, de lângă Făgăraş, ucişi de Securitate la sfârşitul anului 1950 în judeţul Timiş. Securitatea a aflat că Simion Ghizdavu a fost printre cei care au ajutat grupurile de luptători din munţi. Drept urmare, copilul în vârstă de doar 15 ani a fost arestat şi judecat, în 1951, în lotul celor 21 de elevi de la Radu Negru din Făgăraş care i-au ajutat pe luptătorii anticomunişti din munţii Făgăraşului. A primit o condamnare de 6 ani de închisoare. Iată povestea cutremurătoare a lui Simion Ghizdavu, scoasă la lumină de Monitorul Făgăraş:
„M-am dus la Ileni şi la Toderiţa să ne organizăm. Le-am dat alimente şi bani fraţilor din munţi. Veneau noaptea Toma Pirău şi Victor Metea să le ia. În noiembrie 1950 au fost arestaţi câţiva printre care şi Toma Pirău. Securitatea era pe urmele lor pentru că erau pârâţi. La Dumitru Cornea în şură a fost împuşcat Toma Pirău. Au urcat-o pe scară în şură pe mama lui ca să-l convingă să se predea. L-au împuşcat în şură. Atunci a murit şi un miliţian.
Pe noi ne-au arestat în 23 aprilie 1951. Eram 21 în lot. Eu am fost condamnat la 6 ani de închisoare. Am stat în anchetă 3 luni, unde am fost bătut şi torturat cu magnetoul electric, bătut cu pumnii şi picioarele. Ne-au dus la închisoarea Sibiu. Au fost arestaţi cu noi şi şase profesori de la Radu Negru: Ursu, Damian, Literat, Săbăduş, Pop şi Filip. După citirea sentinţei am fost duşi la gara Basarabi de unde cu duba am fost depuşi la Jilava. De aici, după o săptămână, am ajuns la Gherla. Ne-au băgat 120 de oameni într-o cameră. Am trecut prin reeducarea lui Ţurcanu. Am stat 3 luni aici. Căutau să ne dezrădăcineze de pământul românesc. Nu se poate povesti în cuvinte ce a însemnat demascarea şi antecedentele. Dacă nu rezistai ieşeai mort de acolo. În 19 ianuarie 1952 toţi şefii reeducării, Levinscki, Martinuş, Ţurcanu au fost duşi la Bucureşti şi judecaţi pentru reeducare.
Dar au rămas puii lor, elevi sau studenţi care au primit promisiuni că vor scăpa mai uşor. Condiţia era să distrugă fiinţa morală a omului. M-au scos apoi la lucru la Gherla. Am fost aduşi apoi la Codlea pentru rescurs doar patru inşi, Ioan Pică, Ion Comşulea, Ion Coman şi eu. Dar nu s-a mai făcut rejudecarea procesului. M-au readus la Gherla. Îmi aduc aminte că aici era unul Roja Şandor. Mureau mulţi, iar morţii erau adunaţi pe un pat, iar noaptea îi aruncau într-o groapă pe malul Someşului. Ţâşnea apa când aruncau morţii. M-au eliberat de Paşti în 1957, pe 21 aprilie. Când să ieşim, ne-a aşteptat Goiciu. Ne-a dus cu domiciliul forţat la Lăţeşti, un sat format la 15 km de Feteşti. Am stat acolo 12 luni. Am cunoscut-o pe Maria Antonescu, pe Adrian Marinov.
În 1957 au plecat bănăţenii deportaţi şi am intrat noi. Aveam o casă şi 25 ari de pământ unde cultivam pepeni şi porumb. Era un sat întreg. Au venit la mine de acasă cu haine. De 6 ani n-am comunicat cu familia. Un unchi al meu s-a dus cu cereri la Bucureşti să mă elibereze. În 2 mai 1958 am fost lăsat să plec acasă. Am muncit în agricultură, după care m-am angajat la UPRUC unde am ajuns şef de echipă. În 1983 m-am pensionat, la 50 de ani”, mărturisea Simion Ghizdavu din Ileni în urmă cu ceva timp.  

Foto: Mărturisitorii.ro