Țapii ispășitori ai lărgirii Uniunii

Stau și mă întreb dacă ceea ce s-a întâmplat la Roma este chiar o întâmplare. Nu sunt, în general, adeptul teoriei conspirațiilor, dar unele lucruri prea par cusute cu ață albă. Precum acest scandal de la Roma care este pe cale să inflameze întreaga Uniunea Europeană. Destinul european al României este cel puțin unul curios. Situată la granița imaginară dintre Occident și Orient, țara noastră a avut probleme de adaptare mai în tot cursul istoriei sale. După o ocupație romană de peste un secol, după victoria lui Traian (celălalt), când teritoriul nostru de azi a devenit pentru prima dată unul aparținând în mod cert de conținut, Aurelian a decis retragerea trupelor sale la sud de Dunăre, considerând fluviul o linie de apărare mai eficientă pentru imperiu. Revenirea noastră a fost lungă și plină de cazne și de frustrări. După Revoluție am avut probleme în a fi admiși în Consiliul Europei din cauze mineriadelor. În NATO am intrat cu „valul următor”, când organizația deja își pierduse din importanță în fața noilor coaliții. În Uniune am intrat de milă – de silă, mult înainte de a fi îndeplinit criteriile, datorită mai ales unei conjuncturi în care lăsarea noastră pe dinafară ar fi creat acesteia probleme mai mari decât admiterea. Aproape întregul nostru parcurs postrevoluționar a fost însoțit de ample companii de culpabilizare – cărora, să fim sinceri, le-am oferit mai întotdeauna pretexte. Dar de fiecare dată s-au insinuat elemente care ne-au trezit suspiciuni. Nu mai departe de episodul de la Tg. Mureș, din martie 1990, când o echipă de filmare irlandeză a ajuns acolo tam-nisam, fără nicio logică – dacă o exceptăm pe aceea de a oferi o imagine complet falsă despre ce s-a întâmplat acolo. Gândul mă duce mai departe, direct la Roma, unde incidentul – nefericit, după cum o arată ultimele cercetări – generat de Mailat a fost practic pregătit de o campanie de presă și de declarații politice ce au părut că așteaptă doar această ocazie. Exacerbarea emoțională a cazului - biata victimă, nevastă de ofițer, violată, omorâtă cu sânge rece – a fost cea care a detonat această bombă care și-a împroșcat schijele asupra întregii comunități românești, și realitatea care se profilează (în încercarea de a-i smulge geanta – acțiune logică de borfaș, nu de criminal – Mailat a îmbrâncit-o pe femeie care în cădere s-a lovit cu capul de un zid). Acțiune antiromânească? Nu cred. Mai degrabă o oportunitate politică de a evidenția niște forțe locale, aflate în confruntare, pe seama „oii negre”, care am devenit printr-o campanie tenace. Spuneam că nu suntem deloc străini de aceste manipulări cărora reușim cu regularitate să le oferim motive și argumente, de pe urma cărora vom continua să fim țapii ispășitori ai extinderii Uniunii, probabil până la următoarea admitere...