Tânăra „aripă” de sub Cetate

Înaintea ultimelor trei jocuri din sezonul regulat, Olimpic Cetate este aproape calificată în playoff.

Olimpic Cetate Râşnov a reuşit un parcurs foarte bun în prima parte a sezonului Ligii a 3-a. Iar aceasta s-a întâmplat în ciuda mai multor factori care au făcut ca 2021 să fie un an mai dificil decât cei din urmă. Efectele pandemiei de coronavirus au dus la micşorarea bugetului, iar în pauza competiţională din această vară un tragic eveniment a avut loc în familia sportului râşnovean: Ciprian Mustaţă, directorul sportiv al echipei de fotbal a trecut la cele veşnice, la doar 45 de ani.
Cu toate acestea, s-au strâns rândurile de către jucători, staff tehnic şi cel administrativ, iar rezultatele au fost unele foarte apreciate. Râşnovul se află, în pauza de iarnă, pe locul patru în Seria a 5-a a Ligii a 3-a, cu 28 de puncte, 7 mai mult decât formaţia de pe locul cinci, CS Blejoi. Cum din sezonul regulat mai sunt de disputat doar trei etape, formaţia pregătită de Lucian Petre are aproape asigurat locul în playoff-ul campionatului. Practic, putem vorbi de cea mai bună toamnă fotbalistică de la promovarea în cel de-al treilea eşalon, care a avut loc în 2016.
Unul dintre jucătorii revelaţie de sub Cetate, care a crescut odată cu echipa, în această toamnă, este Eduard Lambrinoc. De altfel, evoluţiile sale l-au propulsat în raza lotului naţional U18 pe omul care joacă în bandă, atât în stânga cât şi în dreapta, în ofensiva trupei lui Petre Lucian. Jucătorul de 17 ani a participat în luna noiembrie la o acţiune de selecţie, la Centrul Naţional de Fotbal de la Buftea, impresiile, la finalul stagiului, legate de unul dintre cei mai promiţători tineri fotbalişti din judeţul Braşov, fiind unele pozitive. De altfel, secundul lotului, fostul mare fotbalist dinamovist Ionel Augustin, care îl remarcase în urmă cu ceva vreme, la meciuri de juniori, i-a transmis că este mulţumit de ceea ce a văzut la el.

Lambrinoc, la acţiunea echipei naţionale U18, pregătită de Daniel Oprescu şi Ionel Augustin.


Născut la Focşani, primul sport pentru el a fost judo
Eduard s-a născut la Focşani, în 2004, iar primii paşi în sport au fost pe tatami, tatăl său, Cristi, fiind fost judoka de performanţă. „Cred că a acceptat mai degrabă de gura mea. N-avea să dureze prea mult. Sala era lângă terenul secund de la «Municipalul» din Focşani. Mi-a zis «tati, aş vrea acolo! » şi a trecut la fotbal”, povesteşte tatăl tânărului.
În aceeaşi perioadă, Edi s-a ales cu porecla „Drogba”, după un tricou pe care tatăl său i l-a cumpărat din vacanţă, din Bulgaria: „Chiar nu are vreo legătură cu profilul marelui atacant ivorian, dar aşa i-a rămas, aşa i se spune şi acum la Focşani, când mai ajunge pe acolo”.

„La primele antrenamente îmi spuneau că alerg ca un cangur”
„La primele antrenamente, mi se spunea că alerg ca un cangur”, îşi aminteşte, amuzat, tânărul. Uşor, uşor, a devenit om de bază în echipă, una în primele patru din ţară la acea vreme, pentru categoria lui de vârstă. „Eram fundaş dreapta. La «Gheorghe Ola», campionat naţional, practic, pentru vârsta noastră, atunci, am ajuns până în finală. Ne-a învins Tâmpa Braşov, la Tărlungeni”, povesteşte jucătorul. „La un meci, şi-a spart capul. S-a şters cu un prosop şi a cerut să continue jocul. Atunci am simţit că ar putea face ceva cu fotbalul”, îşi aminteşte şi tatăl lui.

S-a mutat la Braşov pe când era în clasa a patra
Familia Lambrinoc s-a mutat la Braşov pe când Edi era în clasa a patra, având atunci şi varianta de a merge la Cluj sau de a se muta în Germania, iar el să fie înscris la şcoala de la Dortmund a lui Marcel Răducanu: „Am şi fost, pentru două săptămâni acolo, dar am decis să rămânem în ţară. Am dorit să îl susţin în tot ceea ce înseamnă sportul, pentru că eu am fost nevoit să renunţa la judo din cauza unei note proaste la şcoală”.

Nicolae Văduva (Tâmpa) l-a „urcat” din apărare, iar cu grupa 2004 de la Colţea a fost aproape de titlul de campion
Primul antrenor, la Braşov, i-a fost Nicolae Văduva, la Tâmpa: „Îl cunoşteam dinainte, a contat lucrul acesta. Iar el este cel care are meritul de a-l fi urcat pe Edi din apărare. El l-a mutat mai sus”. A mai jucat apoi într-una din echipele foarte bune ale clubului Colţea 1920, unde i-a avut colegi pe Rareş Burnete (în prezent în Italia, la Lecce Primavera), pe Denis Renţa (Sepsi OSK II) sau pe David Sala (Universitatea Craiova II). „Personal, cred că atunci ar fi putut câştiga campionatul, la turneul final au pierdut un singur meci, cu viitoarea campioană, Atletico de Madrid Bucureşti. Echipa participase şi la un turneu internaţional, în Italia, iar la revenirea în ţară s-a resimţit oarecum oboseala. Tot de la Colţea a ajuns în campus la Celta Vigo, exista acea colaborare, iar Edi a fost printre primii copii care au mers acolo”, rememorează Cristi Lambrinoc.

Experienţa FCSB
După un amical cu echipa FCSB-ului a fost remarcat de oficialii academiei „roş-albastre” şi a făcut pasul către capitală.
„Am stat în cameră cu Alex Musi, care între timp a fost şi promovat la prima echipă. A fost un an bun, pentru mine, în echipa de 2004, fiind chemat şi în lotul echipei de 2003. Nu am jucat foarte mult pentru aceasta din urmă, dar am câştigat titul national. A fost ceva nou pentru mine, tot ce am trait la baza de la Berceni, o experienţă care, cu siguranţă, m-a maturizat”, povesteşte actualul jucător al Râşnovului.
Aventura la FCSB s-a terminat după o problemă medicală. „A fost călcat pe picior, a avut ceva complicaţii şi am considerat că nu a fost ajutat destul să-şi revină. Am rămas în relaţii bune cu domnul Vasile Geambazi, cu toţi cei de acolo, dar am decis să plecăm. Am hotărât asta împreună, nu l-am obligat niciodată să face ceva pentru că aşa zic eu! Cred că este bine, dacă un copil face pasul către o academie din alt oraş, la o vârstă mai fragedă, la 13-14 ani, să aibă şi părinţii aproape. Dacă nu, mai bine să amâne pasul până ceva mai târziu. Este părerea pe care o am după experienţa lui Edi”, a explicat tatăl tânărului fotbalist.

S-a gândit să renunţe şi să dea la Medicină
După acea perioadă, s-a gândit la un moment dat chiar să renunţe la fotbal, să aleagă Facultatea de Medicină. O altă problemă medicală l-a mai chinuit o vreme, faptul că are diferenţă între membrele inferioare. Unul dintre picioare îi este mai scurt cu un centimetru, iar rezolvarea a găsit-o după un consult al celebrului ortoped Ion Codorean. O pereche de talonete ortopedice comandate din Italia l-au făcut să uite de problemă.

Râşnov, debutul la seniori şi plusul de încredere
Între timp, după ce a evoluat o perioadă pentru echipele U17 şi U19 ale ACS Kids Tâmpa Braşov, a apărut varianta Olimpic Cetate Râşnov. „Nu eram prea convins, după prima săptămână de pregătire cu echipa. Am avut, apoi, un amical, la KSE Târgu Secuiesc. Terenul era foarte bun, evoluţia mea din acel meci a fost foarte apreciată şi am început să simt altfel lucrurile. Recunosc că mi s-a părut ciudat, dar acum sunt bucuros pentru alegerea făcută. Impactul cu meciurile la seniori, cu Liga a 3-a, l-am simţit, nu pot spune că nu. Fizic nu mi-a fost foarte greu, dar jocul în sine, ritmul, a fost nevoie să mă adaptez la tot ce era nou. Lunile acestea au fost foarte bune pentru mine. Am căpătat mult mai multă încredere, iar un mare merit îl are domnul antrenor Petre Lucian. Atmosfera, per total, la Râşnov, m-a ajutat. Mă refer aici şi la colegi şi la domnul director Nicu Badea, la tot ce e acolo. Trăiesc un moment bun şi pare că viitorul începe să arate bine, apar oportunităţi, dar ştiu bine că trebuie să rămân cu picioarele pe pământ! Trebuie să muncesc şi să rămân cât mai modest şi mai serios, pentru a putea să progresez şi să fac paşi în carieră”, încheie puştiul din atacul Râşnovului.  


Elev la „Maria Baiulescu”, fan Formula 1
Kylian Mbappe, Cristiano Ronaldo sau Gareth Bale sunt fotbaliştii pe care îi admiră cel mai mult, iar Real Madrid şi FC Liverpool sunt echipele preferate din fotbalul european. Este elev în clasa a XI-a la Colegiul „Maria Baiulescu” din Braşov, iar în timpul liber urmăreşte cursele de Formula 1, dar şi partide de tenis de masa. Pe acesta din urmă îl mai şi practică, ocazional. „Tot la sport îmi e mintea şi în timpul liber”, spune Edi, completat de tatăl său: „L-am crescut într-o atmosferă de disciplină, şi-a însuşit acest lucru, dar parcă uneori îmi vine să îl mai dau eu afară din casă, să iasă să se distreze puţin”.

Foto 1: Dan Potor