Talentatul domn Vulpescu

Dacă episodul de iluzionism comico-distractiv al tentativei de privatizare a OLTCHIM prin licitație deschisă (asta înseamnă că participă cine are chef să se distreze) a avut un erou, o vedetă, aceasta nu a fost nicidecum Dan Diaconescu, care a evoluat în linia sa obișnuită de țepar popular, nici anonimul Vuza, specialist în achiziții de companii falimentate sau falimentare și nici polonezii meschini de la PCC, cu rețeta lor de „contras”, ci unicul, inegalabilul, talentatul domn Vulpescu. Șeful OPSPI a dat în această scenetă difuzată în direct măsura artei sale de a îmbrobodi asistența. Și-a pregătit cu grijă acest recital, printr-o repetiție generală la declararea insolvenței Hidroelectrica, dar și-a păstrat armele cele mai ascuțite pentru show-ul de la OLTCHIM. Dacă aș fi mogul de televiziune n-aș sta nici o clipă pe gânduri și i-aș face dlui Vulpescu o ofertă de nerefuzat: realizarea în prime-time a unui show de tipul „Prețul (in)corect” sau „Hocus-Pocus-Privatizatus!”. I-aș pune la dispoziție o echipă brici și mijloacele tehnice necesare pentru a face să pălească de invidie vedete de calibrul lui David Copperfield. Ce-a făcut, de fapt, dl Vulpescu? Nimic altceva decât să ne amețească pe toți și să ne facă să nu mai înțelegem nimic din ceea ce asistăm în direct. Cine era dânsul, ce voia, ce voiau cei pe care-i lua cu subtilitate „la mișto”, ce e cu Oltchimul ăsta și dacă guvernul chiar vrea să-l vândă sau să-l facă cadou. Una peste alta ceea ce a obtinut dânsul a fost un scheci de tipul: un țăran are o vacă și vrea să o vândă. Se duce la târg și face licitație: o dau, că nu mai dă lapte și nici nu mai am cu ce să o hrănesc! Cumpărătorii ciulesc urechile și dau buluc la un așa chilipir. Unul zic că dă două milioane, așa ca s-o aibă pe lângă gospodărie, fără nici o pretenție. Altul dă 4, că mai are câteva la fel și nu vrea să le lase singure. Și apare, în sfârșit, cumpărătorul providențial care, fără să se mai uite la vacă, cea care căzuse deja în genunchi de foame, zice: măi, nene, eu voiam să-ți dau pe ea 100 de milioane. Dar, pentru că te văd om la necaz dublez suma! Țăranul se uită lung la cumpărător, îl vede om serios, rupt în fund și cu pantofii scâlciați, cu buzunarele întoarse pe dos și zice: OK! A ta să fie! Sunt sigur că vii cu bani, doar când mă uit la tine! Cam așa și cu dl Vulpescu: l-a evaluat din ochi pe Dan Diaconescu și s-a convins că e și serios, că are și bani (doar a dublat suma! Cine a mai pomenit o asemenea seriozitate!) și că este cumpărătorul potrivit care va face afacerea să zbârnâie spre mulțumirea întregului popor. N-am văzut pe figura dlui Vulpescu nici cea mai mică urmă de îndoială, ba chiar a susținut cu tărie că cuvântul dlui Diaconescu i se pare mai sigur ca orice adeverință de bonitate bancară.”A zis că dă banii!” – a afirmat dânsul ritos, neîndrăznind să se îndoiască nici o iotă. Cu un asemenea talent la îndemână, Guvernul ar trebui să dea zor și să scoată tot ce mai are prin magazia OPSPI-ului. Acum e momentul: Vulpescu e în mână!