Suveica fotbalistică

S-a sfârșit și campionatul intern. Mai degrabă o parodie de campionat, al cărui unic merit este acela de a fi produs, finalmente, fenomenul de „dezumflare” a unor pretenții și orgolii izvorâte de sub masa verde. Faptul că o echipă modestă, dintr-o localitate fără resurse și lipsită de „finanțatorii” care să se dea permanent în spectacol, a câștigat competiția nu este deloc o surpriză. Este mai degrabă firesc ca o astfel de recompensă să meargă către cei care au onorat-o prin efort, seriozitate și talent. Marea surpriză - dacă este să vorbim de surprize - o reprezintă eșecul „suveicii” fotbalistice, care domină climatul din divizia națională de câțiva ani buni. Această suveică funcționează în felul următor: un om cu bani - finanțatorul adică - investește o anumită sumă în echipa respectivă - pentru prime, achiziții etc. Alți bani sunt destinați aranjamentelor - mituirea de oficiali, cumpărarea de arbitri sau de jucători adverși - pentru a se evita surprizele de pe parcurs. Scopul final este câștigarea titlului sau obținerea unui loc care să dea posibilitatea recuperării investiției prin sumele venite de la UEFA sau din drepturi de difuzare. La final, finanțatorul își face socotelile și vede limpede ce profit i-a adus „dragostea” pentru fotbal. Mai nou, chestiunea a devenit un soi de scop în sine. La Cluj, de pildă, investițiile în jucătorii străini au mers până la o veritabilă negare a identității echipei. Schema a mers un an, apoi a patentat eșecul. Competiția adevărată se duce, de câțiva ani, între patronii echipelor incluse în acest circuit financiar, care-și împart rolurile sau și le cumpără: „Valiza” lui Becali nu e un fenomen izolat. E singurul dat în vileag. Liga a devenit un veritabil clan mafiot în care „don”-ii folosesc orice argument pentru a-și asigura supremația și beneficiile. Episodul „Unirea Urziceni” pune o veritabilă dinamită la fundația acestui edificiu. Dintr-un foc, aproape toți „abonații” la beneficii au rămas cu buza umflată. Cel mai spectaculos caz îl reprezintă Dinamo, unde dansurile din buric ale lui Borcea și agramatismul lui Turcu au contat mai mult decât ce se întâmplă în teren. Nemaifiind o sursă de bani, Dinamo va fi abandonat de „investitorii strategici”. Același lucru se va întâmpla și pe la alte câteva echipe cu foste pretenții. Campionatul 2008/2009 s-ar putea să deschidă o portiță spre ceea ce ar trebui să însemne o competiție adevărată, cu cluburi adevărate și cu oameni devotați. Cu condiția ca figuranții actuali să fie aruncați la coș. Sau în plasă...