„Super-brânza”

Nutriţionistul Mihaela Bilic a scris pe blogul personal despre o „super-brânză”. „Pe vremuri, când dietetic mâncau doar oamenii bolnavi, în meniul post-hepatită erai îndopat cu brânză de vaci. Era slabă, fără gust şi fără sare, dar extrem de nutritivă şi uşor de digerat. Pentru cei cu probleme de inimă şi colesterol crescut era indicată urda, cea mai neobişnuită formă de brânză?
Urda, o ştiu ciobanii, este un produs care se obţine din coagularea zerului rămas după fabricarea altor forme de brânză (telemea, brânză de vaci). O ştiţi şi voi cu siguranţă dacă aţi făcut măcar i dată brânză proaspătă acasă. Lichidul gălbui care rămâne şi pe care de obicei îl aruncăm se numeşte zer. Acest zer conţine în principal apă şi proteine din lapte, dar nu are niciun strop de grăsime? Pe vremuri era folosit pentru hrănirea altor animale din gospodărie (porci, oi), sau din el se făcea urdă.
Mult timp urda a fost considerată un fel de brânză de mâna a doua, fără gustul şi savoarea pe care le are telemeaua. Obţinută prin coagularea proteinelor rămase în zer, urda pare a fi în prezent o super-brânză, cu virtuţi ce sunt acum la modă: are multe proteine, puţină grăsime şi sare mai deloc?
În funcţie de producător şi de cât e de bine scursă, urda poate fi fadă, sfărâmicioasă şi aproape înnecăcioasă, de aceea de multe ori trebuie amestecată cu un pic de smântână sau unt. Varianta italienească se numeşte ricotta şi este de departe o bunătate de brânză? gustaţi şi îmi veţi da dreptate: e untoasă fără să fie grasă, e fină şi delicată, cu un gust de lapte fiert în tuci la foc de lemne. Fie că o mâncaţi ca atare sau pusă în paste, pizza sau prăjituri, cu ricotta o să aduceţi pe masă gustul de lapte de la ţară, cu miros de fum şi frunze şi toamnă”, arată Mihaela Bilic.