Sultanii nu-şi cer scuze de la ţari!

Dacă n-ar fi vorba despre un eveniment excepţional, ale cărui consecinţe puteau să fie de o gravitate ireparabilă, scuzele şi argumentele pe care le aduc în favoarea lor turcii sunt de-a dreptul comice. Erdogan şi Davutoglu ar vrea să fie şi corecţi şi credibili. Nu ne-am făcut decât datoria – spune premierul, la Paris. Deci nu putem să ne cerem scuze pentru acest motiv. „Ne-am apărat ţara” – spune şi Erdogan, dar nu precizează împotriva căror pericole şi nici dacă au avut vreun conflict cu ruşii, ca să le doboare avionul. Şi în timp ce se ţine ţanţoş şi demn, „sultanul” încearcă din răsputeri să obţină o întrevedere cu Putin. Nu ca să-şi ceară scuze, asta nu intră în discuţie. Atunci pentru ce? Ca să-i explice cum s-a întâmplat de-au doborât un avion a cărui identitate era evidentă şi care greşise drumul preţ de câteva secunde pe un cer pe care graniţele sunt mai puţin clare şi evidente?

Decizia de a ataca şi doborî bombardierul rusesc continuă să fie un mister. Inexplicabil – oricâtă bunăvoinţă s-ar pune în a găsi motive. Pe cerul Orientului Mijlociu se aflau doar avioane ale unor forţe care aveau acelaşi scop. Statul Islamic nu dispune de aviaţie, ca să fi crezut turcii că sunt atacaţi. Atunci?
Singura variantă acceptabilă este că militarilor turci le-au cedat nervii şi s-au aflat într-o mare eroare. Şi într-o criză de logică. Nu au nici măcar scuza pe care au avut-o ruşii când au doborât avionul sud-coreean care trecuse în două rânduri peste graniţele aeriene ale URSS, în umbra unui avion-spion american. Atunci timpul scurt şi regulamentele militare ale războiului rece au permis producerea tragediei. În cazul acesta, bombardierul rusesc a fost atacat chiar după ce ieşise din spaţiul aerian turcesc (dovadă – locul unde s-a prăbuşit). Îmi pun şi eu întrebarea pe care şi-o pune Putin: dacă aparatul era american, turcii şi-ar fi apărat la fel de scrupulos hotarele aeriene?

Toate încercările lui Erdogan de a drapa în logică patriotardă această gravă eroare primesc o lovitură dură din partea Israelului. Acesta a anunţat că un alt avion rusesc ar fi intrat în spaţiul său aerian – deasemenea din eroare – dar evreii nu s-au grăbit să-l doboare, după metoda turcească. O metodă care a pus în mare pericol pacea mondială, în condiţiile crizei deja existente. Un lider mai puţin ponderat decât Putin ar fi putut ordona lovituri de răspuns şi atunci NATO s-ar fi trezit în mijlocul unui război pe care nu-l doreşte. Ştiri ulterioare arată că Turcia nici nu s-a consultat cu vreunul dintre aliaţii săi când a luat decizia. Nici n-ar fi avut timp: pierdea bombardierul rusesc din vizorul rachetelor aparatelor sale de vânătoare.

În concluzie: Turcia a comis o gafă monumentală, iar lumii i-a trecut pe la ureche glonţul războiului. Doar pentru satisfacerea orgoliilor de mare putere militară ale otomanilor. Cât despre acuzaţia lui Putin că Turcia nu este foarte entuziasmată să lupte cu statul islamic, cu care se pot face bune afaceri la negru, rămâne de dovedit. Caz în care Erdogan a promis că-şi dă demisia...

P.S. Repatrierea corpului neînsufleţit al pilotului rus rămâne un gest simbolic, care însă nu rezolvă nimic. Ba din contră...