Succesul fotbalului englez, victoria din 1966

Două decenii, ţara care era considerată creatoarea fotbalului modern s-a autoizolat considerându-se unică în domeniu. La prima ediţie a mondialului de după cel de-al doilea război mondial, cea din 1950 din Brazilia, formaţia Albionului a fost pedepsită fiind eliminată de anonima formaţie a Statelor Unite. Englezii au solicitat la mai multe Congrese ale forului mondial organizarea unei ediţii, dar de fiecare dată au fost respinşi. Pentru ediţia din 1966 au adus ca argument înplinirea în 1963 a centenarului constituirii Federaţiei de fotbal. La Congresul din august 1960 de la Roma propunerea engleză obţine 34 de voturi faţă de 27 ale Germaniei federale.

51 de ţări s-au înscris la preliminarii
Pentru cele 14 locuri disponibile la turneul final ( două erau rezervate organizatorilor şi a campioanei ediţiei precedente) s-au înscris 51 reprezentative.Pentru Europa s-au organizat 9 grupe, ţara noastră făcând parte din grupa a IV-a, alături de Portugalia, Cehoslovacia şi Turcia. După 8 ani tricolorii revin la preliminarii pentru că la ediţia anterioară, din Chile, ţara noastră nu s-a înscris datorită unor rezultatde modeste obţinute de prima reprezentativă. Pentru ediţia din Anglia, antrenorul Ilie Oană, care pregătea naţionala mare, începe turneul în forţă cu un 3-0 (1-0) cu Turcia pe fostul stadion 23 august, continuă cu 1-0 (1-0) cu Cehoslovacia, dar pierde la Lisabona în faţa Portugaliei. Au urmat alte două înfrângeri, retururile cu Cehoslovacia de la Praga, 1-3 şi cu Turcia de la Ankara, 1-2. În ultimul meci, tricolorii înving Portugalia la Bucureşti, dar nu pot urca mai sus în clasament de locul 3, permiţând formaţiei lusitane, cu un tânăr în mare vogă, Eusebio, să se califice în premieră la un turneu final mondial.
1. Portugalia           6 4 1 1 9-4  9
2. Cehoslovacia     6 3 1 2 12-4  7
3. România             6 3 0 3 9-7  6
4. Turcia                   6 1 0 5 4-19 2

Căţeluşa Pikles şi Zeiţa de aur
Cele 16 reprezentative care au primit dreptul de a evolua la turneul final au fost împărţite în 4 grupe, în cadrul unui ceremonial fastuos specific britanic. În timpul acesta, un anunţ înconjurase lumea, Zeiţa de aur, adusă de brazilieni şi expusă la Westminster Hall din Londra dispăruse miraculos. Întregul Scotlan Yard a fost pus în mişcare. Timp de 2 săptămâni căutările nu au avut nici un rezultat. Miracolul s-a produs. O căţeluşă, ”Pikles,” scormonind prin Hyde Park a dat peste Cupa Jules Rimet, care a fost repusă la loc de cinste. Atât căţeluşa cât şi stăpânul acesteia, un anume David Corbett au cucerit o mare notorietate în presa londoneză şi nu numai.

Familia regală, prezentă la deschiderea festivă
Pe 11 iulie 1966, în „Templul” fotbalului, stadionul Wembley, în prezenţa familiei regale, a guvernului englez şi a 75.000 de spectatori s-a organizat festivitatea de deschidere.După fastuoasa festivitate a urmat meciul inaugural al turneului final, în care gazdele s-au confruntat cu dubla campioană mondială, Uruguay , meci încheiat cu un scor alb, 0-0. Din prima fază a grupelor a surprins în primul rând eliminarea campioanei mondiale, Brazilia după 2-0 cu Bulgaria, 1-3 cu Ungaria şi 1-3 cu Portugalia, echipa care a eliminat în preliminarii România. „Ceardaşul” a învins „Samba” titrau ziarele din insulă. În meciul cu lusitanii, Pele a fost în centrul atenţiei, cu numeroase lovituri de intimidare primite, care au culminat cu o contră a fundaşului Morais care l-a scos definitiv din luptă pe targă. O altă mare surpriză a produs echipa nord- coreeană care a învins dubla campioană mondială, Italia, 1-0. Asiaticii au fost foarte aproape de o a doua surpriză în sferturile de finală când au condus din minutul 25 cu 3-0 pe lusitani. A urmat recitalul lui Eusebio care a înscris 4 goluri în jumătate de oră reuşind să ducă echipa în semifinală.

Patru echipe europeneîn „careul de aşi”
Sferturile de finală triaseră echipele din afara Europei. Brazilia fusese eliminată din grupe, a urmat eliminarea în sferturi a Argentinei de către Anglia (0-1), Uruguayul a fost depăşită de Germania federală (0-4), situaţie în care semifinalele au fost integral europene aşa cum a fost la ediţia a II-a din 1934. Ambele semifinale s-au încheiat cu acelaşi scor, 2-1, la Liverpool Germania a trecut de URSS, iar pe Wembley englezii au adus lusitanilor prima înfrângere din turneu. În disputa pentru „bronzul” ediţiei, pe Wembley, Portugalia trece de URSS, 2-1 prin golurile lui Eusebio (13), Torres (88), respectiv Malafeev (44).

A doua finală din istorie câştigată în prelungiri
Anglia - RF Germania 4-2 (1-1,2-2)
Wembley Empire Stadium, 30 iulie 1966, spectatori, 95.000
Au marcat: Hurst (18, 100, 120), Peters (78)/ Haller (12), Weber (89).
Anglia: Gordon Banks- George Cohen, Jack Charlton, Bobby Moore- Wilson Ramon, Nobby Stiles, Robert Charlton, Allan Ball- Geoffrey Hurst, Roger Hynt, Martin Peters. Antrenor, Alf Ramsey.
Germania Fdederală: Tilkoschi- Hottiges, Schultz, Veber, Schnellinger-Haller, Beckenbauer, Seller, Held- Overath, Emmerich. Antrenor, Helmuth Schon.

O finală mult discutată şi nici până în zilele noastre faza din minutul 100 nu a fost elucidată.În acel minut, 100, Hurst trimite balonul în transversală, mingea cade pe linia porţii sau în spatele ei, aspect neelucidat nici până în zilele noastre. Tuşierul Bahramov acordă gol, iar arbitrul elvetian Dienst validează. Discuţii inutile, centralul nu se lasă înduplecat şi astfel englezii au făcut pasul mare spre câştigarea turneului.