SUA, cu ochii pe Braşov

Bazinet despădurit integral în anii `60 (imagine stânga) şi reîmpădurit prin plantare şi regenerare naturală în zilele noastre (imagine dreapta). Foto credit: Mihai Daniel Niță)

După al Doilea Război Mondial, într-o perioadă de câţiva ani, o jumătate de milion de hectare de pădure din România (aproximativ 8% din suprafaţa împădurită a ţării) au fost despădurite de companiile mixte româno-sovietice SOVROM, sub paravanul plăţilor compensatorii daunelor de război. Asta se vede într-un proiect inedit, la care a lucrat prof. dr. Mihai Daniel Niţă (foto), cadru didactic la Universitatea Transilvania din Braşov. Şi mai inedit este faptul că el s-a folosit de imagini din programul satelitar Corona, gestionat de CIA (serviciul de informaţii externe al SUA), pentru spionaj, în perioada Războiului Rece, a îmbinat diverse tehnologii de procesare de imagini de tip computer-vision cu tehnologii privind realitatea augmentată şi astfel a reuşit să reconstruiască 3D zonele forestiere istorice din România. Ca atare, a obţinut în premieră o imagine reală a pădurilor din acele vremuri şi a putut observa care a fost evoluţia lor în ţara noastră.

Pe Bistriţa în jos… se văd plutele
Mihai Niţă este profesor, cadru didactic la Facultatea de Silvicultură şi exploatări forestiere din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, şi printre interesele sale de cercetare se regăseşte istoria pădurilor din Estul Europei. Astfel că şi-a propus să afle cât mai multe şi chiar să realizeze o hartă a pădurilor din România, aşa cum existau ele în urmă cu 60 de ani. De aproximativ cinci ani lucrează la un proiect care analizează dinamica zonelor forestiere din România, de la începutul anilor 60 până în zilele noastre, folosind imagini satelitare. La prima vedere, pare un proiect facil, dar lipsa informaţiilor din perioada 1960-1970 a fost cea care a dat ideea unui proiect unic în lume: prelucrarea pe suprafeţe mari a imaginilor din programul satelitar Corona, utilizat de CIA în spionaj, în timpul Războiului Rece. Aceste capturi erau singurele surse pentru o imagine cât mai clară şi concludentă a zonelor forestiere din România. Folosit exclusiv pentru spionaj, proiectul de sateliţi Corona a strâns în perioada anilor 1960-1970 nu mai puţin de 850.000 de imagini care au fost declasificate abia în 1995. Imaginile Corona sunt unice si de o rezoluţie impresionantă – 2 metri/pixel.
Ceea ce a făcut însă Mihai Niţă este revoluţionar pentru istoria forestieră din România şi din întreaga lume: a îmbinat diverse tehnologii de procesare de imagini de tip computer-vision cu tehnologii privind realitatea augmentată şi astfel a reuşit să reconstruiască 3D zonele forestiere istorice din România. Procesul nu a fost deloc unul facil. A impus mai bine de cinci ani de muncă şi analiză a datelor rezultate. Dar rezultatul arată ce a însemnat cu adevărat exploatarea SOVROM – companiile mixte româno-sovietice. Pentru că, la acea vreme, informaţiile au fost cenzurate. „Per total, s-a exploatat de 4 ori mai mult decât se întâmplă acum. După anii 70, silvicultorii români au înţeles că efectele despăduririlor sunt unele foarte mari şi s-au impus foarte multe reguli noi, nu s-a mai exploatat pe suprafeţe aşa mari, s-a intervenit prin corectarea torenţilor, prin oprirea eroziunii de versant. Lucrurile acestea ştim că s-au schimbat după anii 70, dar nu ştiam cauzele. Asta ne-a permis să vedem din imaginile spion, care sunt de o rezoluţie foarte bună. Doar aşa, ca exemplu, se pot vedea plutele cu care transportau lemnul pe apă, pe  Bistriţa”, a explicat, ieri, prof. dr. Mihai Daniel Niţă.
Între timp, în România, suprafeţele distruse atunci au fost recuperate prin eforturi mari ale corpului silvic din acea vreme, atât prin activităţi de împădurire, cât şi prin lucrări de corectarea torenţilor.
Momentul surprins de imaginile din anii `60 reprezintă un punct de cotitură în dezvoltarea pădurilor româneşti. Date fiind efectele ulterioare (de ex. intensificarea viiturilor torenţiale, eroziunea versanţilor) cauzate de suprafeţele mari afectate de despăduriri, managementul pădurilor în România a urmat după anii 70 calea sustenabilităţii. Analizele comparative dintre imaginile spion istorice şi imaginile satelitare din zilele noastre au scos la iveală efectele benefice ale acestui tip de management: reducerea de până la 4 ori a suprafeţelor afectate de tăieri rase, promovarea pădurilor naturale în detrimentul plantaţiilor, dar mai ales creşterea suprafeţei ocupate de vegetaţie forestieră cu aproximativ 10-12%.     

De la Universitatea Transilvania, în The New York Times
Ideea de a utiliza imaginile unor sateliţi folosiţi exclusiv pentru spionaj, pentru a crea o hartă în timp a zonelor forestiere şi a realiza analize în domeniul forestier le-a atras atenţia şi jurnaliştilor de la The New York Times care la începutul săptămânii au dedicat un articol şi o analiză amplă acestui proiect. Proiectul a fost finanţat printr-o bursă Fulbright în Statele Unite ale Americii, şi alături de prof. dr. Mihai Niţă au lucrat şi dr. Cătălina Munteanu, de la Universitatea din Humboldt - Berlin, prof. dr. Volker Radeloff, de la Universitatea Madison - Wisconsin, dr. Garik Gutman, din cadrul NASA şi prof. dr. Ioan Vasile Abrudan, din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov.